vineri, 6 octombrie 2017

întâmplări şi peripeţii cu un câine ghid in capitală, sau Cronicile unei săptămâni de excepţie - Partea a II-a

În postarea precedentă am povestit despre cum s-a acomodat câinele ghid Phantom cu capitala în prima sa zi aici,, câteva impresii din perspectiva mea de gazdă şi de locuitor al acestui oraş. În mare parte, am punctat lucrurile pe care un câine ghid trebuie să le facă atunci când lucreaza, în timp ce relatam parcursul traseului efectuat în prima zi.
Pentru cei ce nu au apucat să citească
încă, aveţi prima parte a articolului chiar Aici
Să continuăm deci, de unde am rămas....

Ziua 2
Prima parte a zilei ne-o petrecem... ei bine, planificând ceea ce urmează să facem in următoarele 2. Timpul se scurge extraordinar de rapid, aşa că vremea de a pleca iar la drum ne ia complet pe neaşteptate. Astăzi ne-am gândit sa mai stam la poveşti cu un amic ce este şi el implicat în proiect, aşa că ne vom întâlni mai devreme faţă de restul grupului.
Călătoria cu metroul decurge ca unşă, Phantom işi face treabă cu conştiinciozitate, iar la jumatatea drumului ne întâlnim şi cu persoana vizată, Alex. Vorba aceea, o persoană în plus, un ajutor în plus, v-aţi gândi voi.... Da’ de unde! Şi alex este utilizator de baston alb, aşa că iata-ne, trei nevei şi un câine urcaţi la bord....
Ne propunem să mergem la un restaurant, nu departe de locul unde urma să se desfasoare proiectul peste câteva ore. Zis şi facut. Dar să te ţii până găsim restaurantul.....
Ieşim noi de la metrou, şi începem toţi patru s-o luăm la pas. Mergem noi ce mergem, şi deodată îl auzim pe Alex că spune: „Aici, la stânga!”. El fiind singurul care ştia zona, plus că încă o persoană de pe traseu părea că ne-a ghidat în acea direcţie, ne conformăm.
Phantom găseşte uşa, deschidem, intrăm, numai ca.... Spaţiul era totuşi mult, mult prea micuţ şi înghesuit pentru un restaurant, iar o discuţie în contradictoriu începe instant, ca şi cum noi, nou sosiţii, am fi acţionat un comutator.
Discuţia aprinsă se desfăsoară între două persoane, una dintre ele fiind foarte revoltată că noi am îndrăznit să aducem un animal în magazin, iar cealaltă persoană, încerca să echilibreze situaţia, punctând faptul ca acest câine nu-i un animal oarecare, şi că legislaţia permite accesul acestor câini în orice loc public. Evident, doamna se chinuie sa explice, dar efectiv n-are pentru cine, cealaltă persoană e complet imună.
Când ne revenim noi din ameţeală şi ne dăm seama că am încurcat borcanele, Paul replică: „Staţi linistită, oricum plecam. Nu e nevoie să vă bateţi capul, se vede că oricum anumite persoane nu pot înţelege anumite aspecte”.
Aici aş vrea să punctez că mi-a plăcut foarte mult atitudinea persoanei ce părea documentată, semn că există destul de multe persoane bine informate şi la noi în ţară, doar că până dai de o persoană de acest gen, se întâmplă deseori sa te loveşti de trei cazuri total opuse, asta însemnând că încă mai este mult de lucru pe partea de educare şi informare , dar sunt sigur ca încet încet, lucrurile se vor rezolva. Să nu uităm, totuşi, că înterzicerea accesului cu câinele ghid într-un magazin, piaţă, farmacie, şcoală sau orice altă înstituţie publică, constituie un act de discriminare.
După această peripeţie, ne-am găşit încet încet drumul către restaurantul căutat, Intermacedonia.
Ajunşi acolo, personalul foarte amabil ne-a îndrumat către locurile noastre, iar apoi ne-au fost citite meniurile, astfel încât să putem avea acces la o servire corectă, la fel ca ceilalţi clienţi.
Phantom a fost primit foarte bine, din fericire aici neexictând niciun fel de obiecţie cu privire la accesul lui în local. Pe toată durata întâlnirii a stat cuminte lângă scaunul stăpânului, fiind privit din când în când de persoanele curioase, ce ne adresau întrebări cu privire la ce, si mai ales în ce mod acţionează un câine ghid , cum anume este dresat etc.
Ţin pe această cale să felicit restaurantul Intermacedonia pentru deschiderea şi întelegerea de care a dat dovadă, iar totodată, încurajez celelalte localuri şi instituţii să încerce să dea dovadă de acelaşi lucru, respectând legislaţia în vigoare, legislaţie ce oferă acces peste tot câinilor ghizi.
După întâlnirea propriu-zisă, am mers să ne vedem cu cei de la proiect, pentru a ne continua treaba începută în ziua anterioară.
Drumul înspre casă a fost cu mult mai simplu ca data trecută, Phantom acomodându-se in mod rapid cu locurile, şi cu Bucureştiul în general.

Şi iată ca se mai scurse o zi din micul nostru jurnal de bord.....
Data viitoare vom vorbi despre cum ne-am îmbarcat eu, Phantom si Paul să tăiem Bucurestiul în două pentru a ne întâlni cu nişte prieteni, cum am luat trolebuzul greşit şi cum anume am gestionat situaţia, Phantom care devine vedetă în mod instant (o să vedeţi voi de ce), precum şi alte peripeţii, deoarece ziua a treia a fost una mult, mult mai lungă şi aventuroasă.
Toate aceste lucruri le vom povesti data viitoare, aşa că fiţi pe faza!
VA URMA...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu