Era una din acele zile în care scapi mai repede de la facultate, faţă de cum ieşi în mod obişnuit. Bucuroşi de această întâmplare fericită, eu împreună cu o colegă o pornirăm încet încet inspre metrou.
Nici n-ajungem noi bine pe peron, ca iată, metroul îşi face simţită prezenţa prin binecunoscutul său zgomot infernal.
Urcăm în metro, şi prin furnicarul ce este pricinuit de ora de vârf (nai exact ora 18) încercăm să ne găsim un loc.
După scanări amănunţite, reuşim să reperăm două locuri libere, pe care le-am şi „atacat”.
Odată teritoriul cucerit, probabil v-aţi fi aşteptat ca liniştea să se aştearnă, iar fiecare să îşi vadă de gândurile sale până ce vom ajunge la destinaţie, inclusiv eu.
Nici vorba de aşa ceva. Cum mie îmi place să discut pe tot felul de teme, taman acum ma loveşte pe mine inspiraţia sa vorbesc cu colega despre Religie.
Asa că, în timp ce metroul îşi vedea de al său drum, noi începurăm să discutăm despre împortanţa religiei in societate, cum Religia şi biserica sunt două instituţii oarecum diferite si ca n-ar trebui puse ambele în aceeasi oală etc.
În timp ce îmi susţineam părerea despre valabilitatea si aplicabilitatea învăţăturilor creştine în zilele noastre, tocmai când eram pe cale să formulez argumentul suprem, simt o bătaie pe umărul stâng, iar o voce feminină spunând:
-Ai grijă, ca te atrage-n sectă! Astea-s învaţături sectare!
În prima fracţiune de secundă, am rămas înmărmurit, încercând sa-mi pun puţina ordine în gânduri: „What, ce secta? Unde să ma atraga? Oi fi pomenind eu ceva contrar tradiţiilor ortodoxe de-a lungul conversaţiei si nu mi-am dat seama?” Colega mea, se afla si ea în aceeaşi dilemă.
Hotărât să elucidez acest mister, m-am întors către persoana cu pricina, zicând:
-Îmi cer scuze, dar nu prea îmi dau seama despre ce anume vorbiţi..... Noi vorbeam despre......
-Lasă, că ştiu eu! imi fu întreruptă explicaţia în mod brusc.
Şi eu aş fi curioasă să aflu unde anume am menţionat un lucru care sa aiba legatură cu vreo secta, sau ceva asemănător.
-Ştiu eu cum fac ei. Caută să te atragă, ca apoi să stoarcă bani de la tine! Replică doamna.
-Da, dar noi de fapt discutăm despre nişte lucruri de la facultate... Ştiti, diverse păreri, dezbateri pe care le-au avut diverse persoane.... Noi doar le analizam, le comparam si discutam puţin pe marginea lor, atâta tot. Reuşesc eu, într-un final să-mi duc explicaţia până la bun şfârşit.
-Da, dar să ai grijă. Că ei prin tot felul de cuvinte si explicaţii intelectuale reusesc să te prindă şi să te atragă în secta lor.
-Nu vă faceţi griji, staţi liniştită. Noi nici n-am avut măcar de gând sa discutăm despre aşa ceva.
-Şi să citeşti Biblia, acolo scrie tot!
-Mulţumesc mult pentru sfat. Biblia oricum o citesc, chiar mă relaxează şi îmi oferă un sentiment profun de pace interioară.
Metroul se apropia încet încet de a sa destinaţie, asa ca eu împreună cu colega incepurăm să ne îndreptăm incet către ieşire, cu mai mult sau mai puţin regret că am fost nevoiţi să incheiem acea.... conversaţie. În momentul in care am ieşit din metrou, am răsuflat uşurat.
Metroul se îndepărta usor, fiind parcă şi el mirat de mica discuţie ce tocmai a avut loc în interiorul său.
Iar eu, în timp ce mă îndreptam către suprafaţă, mă întrebam de ce trebuie să existe aşa mari diferenţe între confesiuni la nivel de individ încât să ne numim unii pe alţii sectari sau eretici. La urma urmei, la acelasi Dumnezeu ne închinăm cu toţii, fie că unii avem icoan sau nu.e Si ce-i mai împortant, fară supărare, dar cei de alte confesiuni, marea majoritate, au un obicei de a citi Cartea Sfântă aproape zilnic, faţă de unii ortodocşi ce se cred atotştiutori dar n-au deschis Biblia măcar o singură dată.
Cam asta se întâmplă când te apucă filosofatul, si pe deasupra te mai apuci sa discuţi pe teme religioase în metrou. Sau mă rog, chestia asta-i valabilă pentru orice mijloc de transport.
Voi aţi trecut printr-o experienţă similară? Dacă da, aştept comentariile voastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu