sâmbătă, 18 martie 2017

câteva cuvinte despre vârstă, si micile bucurii ale vieţii în raport cu aceasta






Nu de puţine ori am avut ocazia să aud că vârsta , sau ca să fim puţin mai exacţi, înaintarea în vârstă, trebuie musai să ne înfluenţeze preferinţele, modul de trai, micile bucurii ale vieţii etc. Despre ce vreau să vorbesc, totuşi? Fiţi pe fază, că acum începem....
De multe ori am auzit spunându-se: „La vârsta pe care o ai tu mai citeşti aşa ceva?”, „Cum te mai poţi uita la chestiile astea?”, „Încă te mai joci jocuri video?” Eu, pentru toate întrebările astea am un singur răspuns, plus o intrebare, dacă îmi permiteţi: „Da, pot citi ce vreau, mă uit la ceea ce îmi face plăcere, ma îndeletnicesc cu ceea ce mă face să mă simt bine, indiferent de vârstă . Până la urma, de ce nu?”
Discutam cu ceva timp în urmă cu o cunoştinta. Şi tot discutând noi, am ajuns si la subiectul maturităţii. Cum, din punctul de vedere al acelei persoane, o data cu împlinirea vârstei de 18 ani, toţi munţii cad pe noi şi nimic nu va mai fi la fel.
Cei ce mă cunoaşteţi cât de cât, puteţi ghici că nu m-am putut abţine s-o contrez pe acea persoană, şi pe bună dreptate. Persoana cu pricina susţinea faptul ca din moment ce ai împlinit o anumită vârstă, nu este bine, nu se cade cu nicio formă să mai întreprinzi anumite acţiuni de care te bucurai atât de tare în copilarie sau atunci când erai mai tânăr.
Cum mie îmi plac discuţiile complexe si detaliate, m-am gândit să întreb cum îşi susţine punctul de vedere. Evident că răspunsul la întrebarea mea s-a bazat pe anumiti factori ce vin din exterior. Mai exact, mi s-a răspuns ca poţi fi considerat de-a dreptul imatur de catre oamenii din jurul tău, dacă te-ai mai juca una alta din când în când, daca ai mai citi cate un basm ori o carte Fantasy sau orice altceva din sfera asta, sau dacă ai urmări o animaţie cateodată, de orice fel ar fi aceasta. O, să nu uit: cândd eşti adult, (adică din momentul în care ai împlinit 18 ani), efectiv nu mai ai timp de astfel de lucruri; absolut deloc, cu niciun chip.
Drept răspuns la acest argument, am formulat, cu mult calm, urmatoarea construcţie: Nu este imposibil absolut deloc, pentru că altfel eu nu îmi explic cum de pot face toate aceste lucruri, oricând îţi poti găsi timp pentru o chestie că asta.
Să recapitulăm, deci: citesc atât cărţi aşa-zis concepute pentru publicul matur, cât şi cele pentru copii; ma mai joc câte ceva din când în când; şi chiar mă uit la cate o animaţie dacă aceasta chiar ma prinde. Deci da, chiar fac toate aceste lucruri, şi nu îmi este teamă s-o recunosc, face parte din mine, iar noi ca oameni trebuie să fim împăcaţi cu propria persoană, nu?
Să fim serioşi. După ce că viaţa este atât de aglomerată, deseori plină de obstacole, de ce mai simtim noi nevoia să ne îngrădim singuri, deseori să ne luăm singuri din bucuriile ce ne mai ajută să evadăm din cotidian si care ne dau un refresh din când in când? O să ne dea şeful afara daca în timpul liber citim cate o povestioară pentru a ne delecta, dar la muncă ne facem treaba excelent? Vă spun eu, asta nu o să se întâmple dacă le faceţi pe toate în mod echilbrat, la locul şi momentul potrivit.
Oameni buni, faceţi ceea ce vă oferă fericire, ori de câte ori aveţi ocazia: citiţi ce vreţi, când vreţi; săriţi coarda, jucati-vă pe Nintendo, uitati-vă la „Tom si Jerry” sau orice altceva vă mai doreşte sufletul. Căci toate acestea sunt acele lucruri mărunte, in nonconformitate cu vârsta dupa spusele unora, dar fără de care nu ai avea energia necesară să continui a face paşii aceia îmenşi, să duci cu succes la îndeplinire tot ceea ce ti-ai promis.
Voi ce părere aveţi? Este musai ca înaintarea în vârstă, împlinirea unui anumit număr de ani, sa pună stop cu orice preţ anumitor lucruri, activităţi care ne fac plăcere şi ne sunt benefice?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu