Cântece magice pentru un decembrie mirific. Un mic top al cântecelor preferate

Salutare tuturor! Ce mai faceţi? Cum mai sunteţi? Gata de sărbători ? Pregătirile-s în toi? In aer se simte deja miros de vacanţă , oriunde te-ai afla, fie ca eşti la şcoală, facultate sau serviciu, peste tot ne simtim invăluiţi de febra sărbătorilor.
Deoarece sărbătorile n-ar fi sărbatori fără a fi întâmpinate cu muzică specifică, m-am gândit să fac un mic top al cântecelor mele preferate legate de această perioadă. Melodiile nu vor avea o anumita ordine, acestea fiind pur si simplu alese aleatoriu. In lista de mai jos se vor regăsi atât cântece din repertoriul internaţional, cât şi din cel autohton. Aşadar, acestea fiind spuse, luaţi-vă o ceaşcă cu o licoare caldă, pregăti-vă playlist-urile, faceţi-vă comozi in sanie si, să purcedem la drum!

1. Wonda Shepard – Silver Bells

Cântecul ăsta mi-a plăcut din prima clipă în care l-am auzit. Instrumentaţia, vocea, versurile, toate acestea înglobate reuşesc sa te transpună în magia Crăciunului, să o simţi, s-o percepi cu toate simţurile.. Dacă nu mă înşel, cântecul face parte si din coloana sonoră a unui serial TV.

2. Dean Martin – Let it snow

Tradiţionalul „Let it snow” îl ascult de obicei când îşi face apariţia prima zăpadă. Parcă nu-i moment mai bun ca acela să strigi din tot sufletul „Let it snow, let it snow, let it snow!”

3. Blackmore’s Night – I saw three ships

Cântecul ăsta l-am descoperit cam pe vremea asta, acum vreo doi ani în timp ce navigam pe ale netului valuri în căutare de cântece noi. Ador instrumentaţia, ofera aşa, o tentă de medieval, iar dacă mai adaugăm şi câteva versuri referitoare la sărbatoarea pe care cu toţii o aşteptăm, e de-a dreptul.... magic!

4. The Supremes – Little Bright Star

Din categoria „Oldies but goldies”.. Pe acesta l-am descoperit acum o săptămână, iar linia melodică si versurile au reuşit să mă cucerească încă de la prima audiţie..

5. Narcisa Suciu – Cerul şi Pământul

Colind românesc, îngeri, voce faină, instrumentaţie pe masură, intr-un cuvânt, mirific! Ţin minte că l-am cântat cu nişte amici in urmă cu câţiva ani când am luat parte la nişte evenimente dedicate Crăciunului.



Mă gândeam să mai adaug alte colinde româneşti, dar cred că pe cele clasice, in interpretarea clasicilor cântăreţi, le cunoaşteţi deja. Daca aveţi vreun cântec sau mai multe ce credeţi că merită menţionat aici, nu vă sfiiţi să vă exprimaţi sugesţiile printr-un comment.
Voi ce cântece preferaţi să ascultaţi în această perioada? Care-s favoritele voastre?

Blog cu miros de zăpadă, sau când magia sarbatorilor iese la iveală

Vine iarna, bine-mi pare.... Şi sa ştiţi că aşa şi este, chiar îmi pare nespus de bine
Dintre toate anotimpurile, iarna se numără printre favoritele mele. Este primul pe lista, şi cred eu, aşa vă rămâne şi în anii ce vor urma.
Magia sărbătorilor, temperaturile scăzute, colindele, aromele de ciocolată caldă, scorţişoară si orice altceva mai este specific acestui sezon, toate aceste lucruri mă fac să mă bucur din plin de tot ceea ce este frumos in jurul nostru

Iată că a venit şi întâi decembrie, asadar prima zi de iarnă ne bate la uşă, in acelaşi timp cu ea, toată lumea începe să simtă, fiecare in felul ei, farmecul acestei perioade mirifice.
Eu personal în această perioadă încep să ascult colinde într-o veselie (fie că sunt autohtone sau de peste hotare), mă înteresez de orice are legatură cu sărbătorile, de la decoraţiuni, dulciuri etc, până la cărţi, filme şi muzică.

Tocmai de aceea, inspirat de alţi bloggeri fiind, m-am gândit sa dau si eu startul acestei perioade de vis, chiar aici pe blog.

În funcţie de timp, inspiraţie şi material disponibil, voi încerca să postez lucruri ce tin de aceasta perioadă. De la recomandări de muzică specifică sărbătorilor, evenimente interesante la care am luat parte, recomandări de cărţi cu miros de sărbătoare, precum şi diverse amintiri faine legate de plăcutele clipe ale acestei luni petrecute cu ani in urma, dar şi alte lucruri, voi încercă să le strâng pe toate de-a lungul acestui decembrie luminos.
Ideea este că prea multă negativitate, stres şi agitaţie apare în această perioadă, cand ar trebui să se întâmple exact contrariul. Eu voi încerca, pe cât posibil, să scot la lumină cât mai multe momente frumoase, pozitive, magice or amuzante ale lui decembrie.

Aşadar, cu şperanţa că înspiraţia nu mă vă părăşi, vă aştept pe aici in zilele şi săptămânile ce vor urma.
Vă urez tuturor să aveţi parte de un decembrie magic, minunat, şi sa nu uităm: La mulţi ani, România!

Cinci cărţi pe care le-am abandonat din diverse motive

Lectura constituie mai mult ca sigur o bună modalitate de a evada pe alte tărâmuri, de a asimila cunoştinte noi, de a ne îmbunătăţi vocabularul, şi cine ştie câte alte lucruri ne mai pot oferi cărţile . Cu toate acestea, deseori lectura poate deveni un chin, facându-ne să ne lăsăm păgubaşi, fie din pricina stilului greoi al autorului, fie ca ceea ce autorul scrie nu se potriveşte cu gusturile noastre, sau fie pentru ca lecturarea acelei carţi ne.... sperie.
Da, aţi auzit bine, unii autori chiar au talentul de a te băga-n sperieţi fără să îţi dai seama. Iar atunci cand o faci, ei bine.... nu-i prea placut....

Tot amintindu-mi de istoricul lecturilor din anii precedenţi, m-am gândit sa fac o listă cu carţile abandonate dintr-un motiv sau altul.
Fără alte comentarii, haideţi să pătrundem puţin în aceasta parte a istoricului meu literar.

1. „Apocalipsa” – Stephen King

Ţin minte ca am început sa citesc cartea asta într-o frumoasă vacanţă de vară, mai exact intre clasele a noua şi a zecea. Curios din fire (cum aş putea fi eu altfel), m-am hotărât să încerc să lecturez ceva horror. Eram curios ce poate face un autor să te sperie în aşa măsură, precum îmi povesteau mie alţii.
Ei bine, cartea mi s-a părut inofensivă la început. Doar la început..... Dupa o lectură mai îndelungată am început sa am tot felul de senzaţii ciudate, nelinişte, sentiment de panică. Tot tacâmul, ce să mai.
Cartea nu este pentru cei slabi de îngeri. AI acolo descrieri macabre, (şi când spun macabru, mă refer aici la descrieri făcute la cel mai înalt nivel), personaje de-a dreptul sadice, un rău ce pare sa domnească pretutindeni. Nu, chiar nu o recomand celor ce nu-s fani horror.
Nu cred ca trebuie să mai spun c-am dat cartea aia cât colo. Şi nici că îi voi mai da vreodată o şansă. NEVER. Noroc c-am făcut terapie cu „Eragon” a doua zi, că o primisem de la cineva taman la momentul potrivit.

2. „Marile speranţe” – Charles Dickens

Citind „Oliver Twist” si „Un colind de Craciun”, chiar aveam.... mari speranţe de la cartea asta. Vreau să spun ca citind doua cărţi scrise de acelaşi autor, te ataşezi de stilul lui, şi te gândeşti că şi următoarele cărţi să fie la fel, sau aproximativ la fel de ok.
Din păcate, n-a fost să fie. Cartea a început tare, tare frumos, dar după un timp personajul principal mi-a devenit extrem de antipatic, acţiunea curgea cu încetinitorul şi parcă nimic nu se mai întâmpla pe acolo.
Am abandonat cartea la jumatate. Nu stiu dacă o voi relua cândva. Poate că da, poate că nu.....

3. „Mizerabilii” – Victor Hugo

Am început să citesc această carte la recomandarile multor persoane. Şi da, recomandările, aşteptările mele şi ceea ce această capodopera are de oferit au fost in deplină concordanţă.
Această carte, săraca, am intrerupt-o de mai multe ori (cred ca asta este cam a treia sau a patra), o dată pentru că ajunsesem într-un punct în care părea că nu mai conteneşte să descrie nobilimea acelor vremuri, si celelalte întreruperi se datoreaza altor cărţi ce au avut o prioritate mai mare pe lista mea de lecturi.
Cu siguranţă voi relua lecturarea acestei cărţi, stilul lui Hugo este pur si simplu, magic.

4. „Jane Eyre” – Charlotte Bronte

O altă capodoperă clasică de care m-am apucat cu drag, şi în mare mi-a plăcut foarte, foarte mult. Pe la jumătatea cărţii parca ceva anume a început să cam... scârţâie, deşi nu prea pot exprima exact ce anume. Pur şi simplu am simtit că între mine şi acea carte nu mai există nicio conecsiune.
Poate dacă o voi relua puţin mai târziu, o voi putea duce la capăt. Aşadar, s-o adăugăm pe listă lecturilor ce necesită a doua şansă.

5. „La Medeleni” – Ionel Teodoreanu

Ce pot să spun despre această carte? Nimic altceva decât c-a reuşit sa-mi provoace un mare şoc, o mare dezamăgire, şi asta tocmai în ultima parte a trilogiei.
După ce am cunoscut fiecare personaj în parte, după ce le-am învăţat toate comportamentele, felul lor de a fi, in ultimul volum autorul parcă a decis să le schimbe complet. Pur şi simplu, n-am mai putut-o recunoaşte pe Olguţa din celelalte volume, nici pe Dănuţ, nici pe Monica. Parcă şi stilul autorului a devenit foarte rigid, nu mai era acea naraţiune care curgea si te ungea pe suflet.
De dragul vremurilor în care m-am apucat de primele două volume, de dragul acelor amintiri plăcute, voi relua cartea în viitorul apropiat, si sper eu, o voi şi duce la bun sfârşit.

Voi ce cărţi ati abandonat si de ce? Care este pricina abandonului? Mai doriţi să le reluaţi cândva în viitor?

Din nou in acţiune, Si o mica evaluare a ceea ce a fost si a ceea ce va să fie

Salutare tuturor!
Ce mai faceţi? Ce mai este nou?
Trecu şi vara, iată-ne în mijloc de toamnă, puşi pe fapte mari....
A fost o vara super faină, odihnitoare, nelipsită de peripeţii, dar acum este timpul să ne întoarcem la activitaţile noastre cotidiene. Bineînţeles, putem împiedica instalarea rutinei, condimentându-ne task-urile pe ici, pe colo cu activităţi placute (scrisul, de exemplu).

Eu vă întreb pe voi de noutati, dar ce-i drept, chiar eu v-am cam scutit de acest lucru....
Acum că toamna e-n plină desfaşurare, şi cum în acest anotimp multe lucruri revin la normal dupa o stare de repaus, speram ca atât înspiraţia, cât si cheful de scris vor reveni pe făgaşul normal, astfel încât bloguşorul să fie din nou un loc activ, plin de conţinut.

Şi acum, înainte de a ne reapuca de treabă, aş vrea să vă întreb pe fiecare, ce părere aveţi despre tot ce s-a postat până acum (atât cât s-a postat), si ce aţi dori să citiţi pe viitor.
Aţi dori să se schimbe ceva? Daca da, ce anume?
Ce v-a plăcut mai mult şi mai mult în legătura cu ceea ce s-a postat? Cum vi se pare stilul de a posta / scrie?
Ce tipuri de postări ati dori să vedeţi pe viitor? Ce subiecte să fie abordate in mod mai frecvent?
Cam astea ar fi întrebările. Aştept comentariile voastre, fie aici pe blog, fie pe Facebook.

O zi faină să aveţi, si sperăm sa ne citim cât mai curând!

Bacul, sau ce inseamna acest examen al maturitatii de fapt. Experienta si cateva sfaturi

În mintea tuturor elevilor de clasa a XII-a, nu circula decât un singur cuvânt mare si lat. Fie ca îi spunem bacalaureat sau examenul maturităţii, acesta provoacă o mulţime de probleme din punct de vedere emoţional, fie pentru ca unii elevi n-au învăţat absolut deloc, fie pentru simplul fapt că este considerat ca fiind unul dintre cele mai importante examene din viaţa noastră, lucru susţinut cu putere atât de profesori, cât si de câtre părinţi.
Eu cred că bacul ăsta este mai degrabă un examen psihologic decât unul scris. De ce spun asta? Din pricina motivelor pentru care majoritatea elevilor sunt îngrijorati, si anume frica de a nu promova, frica de subiecte, şi nu în ultimul rând, reclama negativă pe care unele persoane o fac acestui examen.

Ei bine, din punctul meu de vedere, bacalaureatul poate fi promovat foarte uşor dacă ai prins din clasă majoritatea lucrurilor importante, daca ai citit macar o parte din lecturile obligatorii (da, lecturile alea plictisitoare de care nu ştiai cum sa scapi mai repede), sau daca nu se aplică nimic din cele menţionate mai sus, ar fi excelent dacă acum, în ultimul an, ai dedicat ceva timp şi învăţatului. Dacă măcar una din condiţiile enumerate mai sus au fost îndeplinite, sigur vei lua bacul fără probleme. Restul zvonurilor, că e greu, ca pică cerul daca nu iei nota X, şi aşa mai departe, acestea nu sunt decât chestii psihologice care vă vor da bătăi serioase de cap dacă nu le veţi ignora.
O sa încerc să povestesc câte ceva din propria-mi experienţă, iar printre rânduri, voi adăuga si câteva sfaturi, acolo unde consider eu că ar fi necesar. Trebuie specificat însă, că acesta nu este un şablon, nu este o reteţă a succesului, sunt doar câteva sfaturi generale, de bun simţ, care sper ca vor face povara acestui examen mai uşor de suportat.

Exact cu un an în urma, la ora 8 dimineaţa, sustineam cea de a doua probă scrisă, proba la istorie ca să fiu mai precis.
Dar haideţi, totuşi, sa ne întoarcem cu doua zile în urmă, la prima probă, cea la Limba si Literatura Română.
Este ora 8 fără câteva minute. Intru in clasă, înarmat cu rabdare si mult calm. Având în vedere c-am ales să susţin probele in braille, a trebuit să fiu asistat de trei supraveghetori, nu doar de doi, aşa cum se obisnuieşte, iar lucrarea după ce a fost redactată, a fost trimisă la tradus in alfabetul obisnuit, astfel îcât această să poată fi corectată de orice profesor. Dar asta nu m-a afectat in vreun fel. Deci, după cum spuneam, am întrat în sala de clasă gata de atac. Doamnele profesoare mă aşteptau, iar eu să fiu sincer, abia asteptam sa încep. De fiecare dată când se întâmplă să susţin o testare de orice fel ar fi ea, încerc să mă detaşez, să las emoţiile acasă, spunându-mi că am destul timp pentru emoţii şi întrebări după ce voi fi terminat.
Aşadar, totul a început cu dictarea subiectelor, una din doamnele profesoare oferindu-se să mă ajute la acest capitol. După ce acest lucru a fost încheiat, a început si rezolvarea subiectelor propriu-zisă. Iar aici, aş vrea să fac doua, trei menţiuni.
La subiectul I, încercaţi să nu lăsaţi nimic nedescoperit, mai ales primele 5 sau 6 exerciţii, care sunt extrem de uşoare.
La subiectul II, este vorba de acel text argumentativ. Aici nu trebuie decât să vă îmaginaţi că încercaţi să vă convingeţi familia sau prietenii despre un anumit lucru. Toata smecheria este ca argumentarea voastra să fie una clară, si să folosiţi termenii specifici acolo unde trebuie (Dupa parerea mea, din punctul meu de vedere, asadar, deoarece, in primul rând, in al doilea rând, in concluzie, aşadar etc).
Subiectul III, vă poate fi cel mai bun amic, fie cel mai mare duşman. Dar dacă v-aţi pregătit cât de cât, don’t worry, be happy! Aici, alegeţi un roman / nuvelă / piesă de teatru / poezie care v-a plăcut mai mult, dacă vi se ofera mai multe variante sau chiar la liber, aşa cum am avut generaţia mea, anul trecut. Am avut de ales orice roman modern studiat, aici având atât de multe variante: „Ion”, „Ultima noapte de dragoste”, „Enigma Otiliei” etc. Şi la subiectul ăsta, scrieţi, scrieţi, scrieţi. Urmăriţi cerintele pe care subiectul doreşte să le îndepliniţi, si nu lăsaţi nicio cerinţă necompletată.
Pentru mine, probă la limba română chiar a fost super faină, pot spune că deseori chiar îmi este dor de acea zi.
Cât despre celelalte două probe, acestea s-au deşfăsurat cam în acelaşi mod. La istorie sunt foarte multe exerciţii pe text, şi aici ma refer la primele doua subiecte, cat despre subiectul III, aici trebuie facută sinteză, deci e recomandat să fi reţinut niscaiva date din cat mai multe lecţii cu putinţă pentru a avea ce să scrieţi şi pentru a nu vă trezi că vi se cere o bătălie sau un tratat dintr-un secol de care n-aveţi habar.
Proba a treia este la alegere, aşa că aici fiecare e constient ce a ales şi cum a învăţat. Eu am dat la sociologie, si pot spune ca 50% din exerciţii s-au bazat pe ceea ce am învăţat eu, iar restul de 50% a fost cultură generală. N-a fost atât de grea, a fost cam cea mai lejeră probă.
Pe această cale, aş dori să le mulţumesc domnilor si doamnelor profesoare ce s-au ocupat cu supravegherea pentru tot sprijinul acordat si pentru amintirile frumoase. Da, pentru mine, bacul ramâne una dintre experienţele cele mai înteresante si mai plăcute, in ciuda faptului că unele subiecte au fost mai solicitante.

Era să uit.... Ştiu că poate părea aproape imposibil, dar încercaţi, cel puţin în momentul în care susţineţi examenul, sa nu vă gândiţi ca susţineti un test. Multe persoane incep sa se împotmolească la cele mai simple exerciţii, doar din cauza faptului că ştiu că ceea ce susţin ei este un test. Incercaţi să vă imaginaţi că rezolvaţi aceste exerciţii undeva acasă, sau in orice loc, timp si spatiu simtiţi că vă ajută să vă relaxaţi; Doar nu vă mai gândiţi că sunteţi urmăriţi, testaţi, examinaţi etc.

Aşadar, nu vă faceţi griji, fiţi optimişti, bacul poate fi promovat cu un minim de efort, iar cât despre emoţii.... Încercaţi să le ingropaţi pentru o perioadă, este timp destul pentru ele când totul se va fi terminat cu bine.
Multă baftă tuturor!

Dark Oracle, un serial racoritor pentru aceasta perioada

Iată că dupa îndelungate aşteptări, veni si mult aşteptata vacanţă. Da, e vacanţă. E cald...Bine, este vacanţă si este extrem de cald...... Si ce face omul în astfel de vremuri toride? Ei bine, fie citeşte, fie ascultă muzică, fie se uită la seriale.
Un astfel de lucru l-am facut şi eu ieri, m-am uitat la seriale. La un serial ca să fiu mai exact. Şi nu aşa oricum, ci aproape toată ziua. Pur şi simplu m-a ţinut cu sufletul la gură, in ciuda reticienţelor pe care le-am avut la început.
Despre ce serial vorbesc? Ei bine, este vorba despre „Dark Oracle” , pe româneşte „Oracolul întunecat”, serial apărut in 2004. Din cauza ideii extrem de originale ce stă la baza serialului, eu zic ca merită urmărit, sau măcar încercat un singur episod.

Viaţa celor doi gemeni, Cally si Lance Stone, ia o întorsătură neaşteptată atunci când se pomenesc in posesia unor benzi desenate numite „Oracolul întunecat” , aceste benzi urmând să le schimbe destinul în cel mai neaşteptat mod cu putinţă.
Oracolul are capacitatea de a îşi adauga pagini si de a se scrie de unul singur în fiecare zi. Ba mai mult de atât, oracolul le poate prezice viitorul celor doi gemeni. Mai exact, in fiecare episod, alter ego-urile celor doi, Blaze si Violet (personajele din benzile desenate), paţesc sau fac cate un lucru, astfel încât acţiunile celor doi se reflectă în viaţa gemenilor. Cei doi gemeni trebuie să consulte oracolul si sa procedeze în asa manieră, încât destinele tragice de care personajele din benzi au parte, să nu se împlinească si în lumea reala,, vieţile celor doi fraţi depinzând de asta. De exemplu, dacă alterego-ul lui Lance, Blaze, merge cu o maşină şi i se va întâmpla ceva rau, şi Lance va pati fix acelaşi lucru, dacă el împreună cu sora si amicii săi nu iau măsuri să împiedice ceea ce este scris / desenat în oracol.
Deseori reuşind să oprească evenimentele prezise in oracol, adesea neavând sorţi de izbândă, benzile desenate au un efect urias asupra vieţilor lui Cally si Lance, uneori unul de-a dreptul traumatizant.
Pe la mijlocul serialului totul ia amploare, cele două personaje din benzile desenate având ţeluri mult mai înalte si mai înfricoşătoare, amenintând serios vieţile protagoniştilor.... Dar o să va las pe voi să descoperiţi ce şi cum...
Mie serialul mi-a plăcut enorm, deşi să fiu sincer, la început am avut dubii daca sa mă apuc de el sau nu. Mi-au plăcut personajele, pe lângă cei doi gemeni si alterego-urile lor ce le creează probleme, îi mai avem pe cei doi prieteni ai protagoniştilor,, Dizzy si Sage, Doyle,un proprietar excentric al unui magazin de benzi desenate ce pare a avea niste hobby-uri destul de stranii, si multe alte personaje interesante ce dau savoare serialului, zic eu.
Mi-a plăcut faptul că serialul are un background, un fundal destul de serios, iar felul în care acele benzi desenate le influentează viaţă celor doi este uimitor.
Aşadar, având o idee de bază foarte interesantă şi originală, suspans, fenomene supranaturale, acţiune, personaje înteresante şi bine conturate, si putin romance pe alocuri, „Dark Oracle” este un serial cu care vă puteţi delecta în aceste zile caniculare. Pentru mine a fost ca o gură de aer proaspăt şi rece, şi sper că şi pentru voi, cei ce îl veţi urmări, să fie la fel de fascinant.

Aventuri din stresiune: Psihosocialele - sau extreme survival-ul conştintei

Cu toţii avem in viaţă unele din acele momente în care ne simţim complet dezorientaţi, pierduţi în spaţiu, ma rog, spuneţi-i cum doriţi. Fie ca dăm un test, un examen sau orice evaluare unde ne sunt testate cunosţintele, avem momentele noastre in care pur şi simplu nu ştim cum să procedăm.... Dar mai bine să o luăm cu începutul......

În data de treizeci ale lunii mai, aveam mult aşteptatul examen la cursul de psihologie socială. Fie din cauza diferitelor zvonuri pe care le-am auzit referitor la sistemul de notare, fie pur şi simplu datorită nivelului ridicat de zel, sau poate ca ambii factori şi-au adus contribuţia, cert este ca toată lumea s-a pus pe învăţat. Şi când spun învăţat, vreau sa spun la modul HARD. Nici la bac nu îmi amintesc sa fi tocit în asemenea hal capitolele acelea. Ba o relaţie interpersonală, ba nişte teorii psihosociale, ba factori psihoindividuali..... Cert e ca harddisk-ul uman a înregistrat psihosociale la greu in ultimele trei zile.

Iată că, intr-un final vine şi ziua mult aşteptată. Ziua în care soarta avea să ne fie decisă, ziua in care propriile noastre cuvinte ne vor hotărî soarta......
Ajung la facultă. Soarele strălucea, păsărelele ciripeau voioase în copaci, iar eu tot la factorii psihoindividuali ma gândeam. Până aici nimic ciudat, tot timpul îmi fac o repetiţie mentală înaintea examenelor. Dar când a început examenul, iată că începu si marele război al constintei, asa, de nicăieri. Cu o secundă în urmă nu era nimic, şi dintr-o dată, bum!
Cum s-au petrecut lucrurile? Ei bine, mă indreptam eu îndrăzneţ către catedră pentru a trage biletul cu subiectul, bilet ce avea sa îmi pecetluiască soarta. Întind mână, iau biletul. Ca un student cuminte ce sunt, ma duc să iau loc în bancă până în momentul în care voi fi chemat pentru a-mi fi testate atât rezistenţa psihică, cât şi cunostintele. Au trebuit sa vină ele împreună, că separat nici nu se punea vorba măcar.
După cum spuneam, iau loc în bancă şi îmi citesc bileţelul, pe care cu litere ce parcă te hipnotizau, scria: 1. structura reprezentărilor sociale şi funcţiile acestora (cu exemplificari) şi 2. Teoriile psiho-sociale
Şi acum, să nu îmi spuneţi voi ca acele cuvinte scrise pe bilet nu erau vrajite! Parcă totul începe a deveni confuz, încurcat şi de-a dreptul ameţitor. Procesorul începe să lucreze febril, să caute soluţii, orice informaţie care ar putea să ajute. Şi tot cotrobăind prin ale minţii sertăraşe, mai adânc, tot mai adânc, mă întrebam over and over again: „Care ai dat delete la hard, care? Cine a avut nesăvuinţa sa se înfiltreze in mintea mea tenebroasă?”
Şi căutarea tot continuă, numai ca informaţiile erau cam fragmentate, săracele. Efectiv, de la tragerea biletului, parcă se apasase un comutator. Cineva clar luase nepotrivita decizie de a..... „stinge lumina”. Mă aud strigat, şi în momentul ăla parcă hard-ul a început să mai arunce niscaiva informaţii. Mai cer 5 minute de gândire, mi se acordă iar eu îmi continui săpăturile.
După ce am mai explorat ale minţii adâncuri, în căutarea perlelor cu reprezentarile sociale scrise pe ele, hotăresc sa ma îndrept catre bătălia finală.
Mă ridic din bancă, si merg încet încet către catedră. Simt cum ceva se formeaza in aer, ceva aproape palpabil. Mă aşez. Proful îmi permite să îmi incep speech-ul, eu nu îmi dau seama de prima dată de acest lucru aşa ca trebuie sa mă asigur că sigur pot începe a înşira psihosocialele pe masă.
Si liniştea se sparge în bucăţi, şi cuvintele încep să curgă. Si se face lumină împrejur, iar cuvintele se adună in propoziţii, iar propozitiile in fraze si clasificări, iar totul începe să curgă ca o cascadă.....
Rămân perflex de ceea ce mi se întâmplă, dar îi dau tot înainte, cu curaj. Dintr-o dată, sunt oprit în mijlocul propozitiei, zicândumi-se:
Prezentare foarte bună, prezenţă si activitate atât la seminar cât şi la curs, exista. Felicitari, ai luat nota......
În acel moment, parcă primisem ceva de Crăciun. Eu mă pregătisem să tot turui, si pe deasupra chiar să fie nevoie să mi se pună întrebari! Iar după doua minute de speakuit, iată-mă spunândumi-se STOP.
Şi atunci m-am prins. Toată tensiunea aceea a dus la delete-ul temporar din mintea. 50% a contribut proful, 50% presupun ca a fost minunatul meu subconştient. N-am mai trecut niciodată printr-o astfel de experienţă, nici măcar la bac. Atâta tensiune amestecată cu teamă, la prima vedere părând neîntemeiată, m-au făcut să înţeleg totuşi prin ce trec cei ce experimentează genul asta de lucruri tot timpul, la fiecare examen.... Mulţumesc lui Dumnezeu că nu mi s-a întâmplat decat o singura dată (ieri), si promit ca pentru la anul îmi voi mări rezistenţa!
Am părăsit sala de examinare cu un sentiment ce îngloba oboseala, uimirea, fericirea si pe alocuri buimaceala. Dar cu toate acestea, feeling-ul acela de hapy si de uluire era din ce în ce mai palpabil. Soarele strălucea, păsărelele ciripeau voioase în copaci, iar eu încercam să îmi acord mintea si spiritul cu ele, să mă contopesc, să simt totceea ce era viu în jur, fara relaţii interpersonale, factori psihoindividuali si psihosociali care să mă invadeze.
Asadar, nu mai încapea nicio îndoială: bătălia a fost câştigată, muntele a fost excaladat cu succes. Acum, este timpul pentru ceva repaus.
Asa că, dragi cititori, încercaţi pe cât posibil să va stăpâniţi încordarea. Uşor de spus, greu de făcut. Dar cine ştie? Poate veţi reuşi voi, puşi fiind intr-o astfel de situaţie intr-o bună zi.
Să aveţi o sesiune placută, dar să ne înţelegem. Sesiune, NU stresiune!!!