întâmplări şi peripeţii cu un câine ghid in capitală, sau Cronicile unei săptămâni de excepţie - Partea a II-a

În postarea precedentă am povestit despre cum s-a acomodat câinele ghid Phantom cu capitala în prima sa zi aici,, câteva impresii din perspectiva mea de gazdă şi de locuitor al acestui oraş. În mare parte, am punctat lucrurile pe care un câine ghid trebuie să le facă atunci când lucreaza, în timp ce relatam parcursul traseului efectuat în prima zi.
Pentru cei ce nu au apucat să citească
încă, aveţi prima parte a articolului chiar Aici
Să continuăm deci, de unde am rămas....

Ziua 2
Prima parte a zilei ne-o petrecem... ei bine, planificând ceea ce urmează să facem in următoarele 2. Timpul se scurge extraordinar de rapid, aşa că vremea de a pleca iar la drum ne ia complet pe neaşteptate. Astăzi ne-am gândit sa mai stam la poveşti cu un amic ce este şi el implicat în proiect, aşa că ne vom întâlni mai devreme faţă de restul grupului.
Călătoria cu metroul decurge ca unşă, Phantom işi face treabă cu conştiinciozitate, iar la jumatatea drumului ne întâlnim şi cu persoana vizată, Alex. Vorba aceea, o persoană în plus, un ajutor în plus, v-aţi gândi voi.... Da’ de unde! Şi alex este utilizator de baston alb, aşa că iata-ne, trei nevei şi un câine urcaţi la bord....
Ne propunem să mergem la un restaurant, nu departe de locul unde urma să se desfasoare proiectul peste câteva ore. Zis şi facut. Dar să te ţii până găsim restaurantul.....
Ieşim noi de la metrou, şi începem toţi patru s-o luăm la pas. Mergem noi ce mergem, şi deodată îl auzim pe Alex că spune: „Aici, la stânga!”. El fiind singurul care ştia zona, plus că încă o persoană de pe traseu părea că ne-a ghidat în acea direcţie, ne conformăm.
Phantom găseşte uşa, deschidem, intrăm, numai ca.... Spaţiul era totuşi mult, mult prea micuţ şi înghesuit pentru un restaurant, iar o discuţie în contradictoriu începe instant, ca şi cum noi, nou sosiţii, am fi acţionat un comutator.
Discuţia aprinsă se desfăsoară între două persoane, una dintre ele fiind foarte revoltată că noi am îndrăznit să aducem un animal în magazin, iar cealaltă persoană, încerca să echilibreze situaţia, punctând faptul ca acest câine nu-i un animal oarecare, şi că legislaţia permite accesul acestor câini în orice loc public. Evident, doamna se chinuie sa explice, dar efectiv n-are pentru cine, cealaltă persoană e complet imună.
Când ne revenim noi din ameţeală şi ne dăm seama că am încurcat borcanele, Paul replică: „Staţi linistită, oricum plecam. Nu e nevoie să vă bateţi capul, se vede că oricum anumite persoane nu pot înţelege anumite aspecte”.
Aici aş vrea să punctez că mi-a plăcut foarte mult atitudinea persoanei ce părea documentată, semn că există destul de multe persoane bine informate şi la noi în ţară, doar că până dai de o persoană de acest gen, se întâmplă deseori sa te loveşti de trei cazuri total opuse, asta însemnând că încă mai este mult de lucru pe partea de educare şi informare , dar sunt sigur ca încet încet, lucrurile se vor rezolva. Să nu uităm, totuşi, că înterzicerea accesului cu câinele ghid într-un magazin, piaţă, farmacie, şcoală sau orice altă înstituţie publică, constituie un act de discriminare.
După această peripeţie, ne-am găşit încet încet drumul către restaurantul căutat, Intermacedonia.
Ajunşi acolo, personalul foarte amabil ne-a îndrumat către locurile noastre, iar apoi ne-au fost citite meniurile, astfel încât să putem avea acces la o servire corectă, la fel ca ceilalţi clienţi.
Phantom a fost primit foarte bine, din fericire aici neexictând niciun fel de obiecţie cu privire la accesul lui în local. Pe toată durata întâlnirii a stat cuminte lângă scaunul stăpânului, fiind privit din când în când de persoanele curioase, ce ne adresau întrebări cu privire la ce, si mai ales în ce mod acţionează un câine ghid , cum anume este dresat etc.
Ţin pe această cale să felicit restaurantul Intermacedonia pentru deschiderea şi întelegerea de care a dat dovadă, iar totodată, încurajez celelalte localuri şi instituţii să încerce să dea dovadă de acelaşi lucru, respectând legislaţia în vigoare, legislaţie ce oferă acces peste tot câinilor ghizi.
După întâlnirea propriu-zisă, am mers să ne vedem cu cei de la proiect, pentru a ne continua treaba începută în ziua anterioară.
Drumul înspre casă a fost cu mult mai simplu ca data trecută, Phantom acomodându-se in mod rapid cu locurile, şi cu Bucureştiul în general.

Şi iată ca se mai scurse o zi din micul nostru jurnal de bord.....
Data viitoare vom vorbi despre cum ne-am îmbarcat eu, Phantom si Paul să tăiem Bucurestiul în două pentru a ne întâlni cu nişte prieteni, cum am luat trolebuzul greşit şi cum anume am gestionat situaţia, Phantom care devine vedetă în mod instant (o să vedeţi voi de ce), precum şi alte peripeţii, deoarece ziua a treia a fost una mult, mult mai lungă şi aventuroasă.
Toate aceste lucruri le vom povesti data viitoare, aşa că fiţi pe faza!
VA URMA...

întâmplări şi peripeţii cu un câine ghid in capitală, sau Cronicile unei săptămâni de excepţie - Partea I

Salutare tuturor!
În primul rând, vreau să îmi cer scuze pentru c-am absentat atât de mult timp pe aici, pe blog. Ştiţi şi voi cum e: daca n-ai despre ce vorbi, mai bine stai în banca ta.
În al doilea rând, săptămâna ce tocmai a trecut a fost una foarte încărcată dar si nemaipomenit de faină, iar despre această săptămână, chiar sunt lucruri ce cred eu, merită povestite.
Asadar, să începem cu începutul....

Cu o lună în urma, la Sibiu, am avut ocazia de a vedea o echipă foarte faină la treabă, si de a fi condus de către aceasta prin tot centrul Sibiului cât şi prin împrejurimi. Este vorba despre echipa formata din Paul, student la jurnalism, si Phantom , câinele său ghid.
Tot auzind de Angel Dog , un ONG din Satu Mare ce se ocupă cu creşterea, antrenarea si furnizarea de câini ghizi in Romania, am fost foarte curios ce tehnici folosesc, cum sunt antrenaţi, ce abilităţi au deprins, având în vedere că sunt fost utilizator de aşa ceva.
Tot ce pot spune este că perechea beneficiar-câine au făcut o treaba mai mult decât excelentă, aici văzându-se eforturile depuse atât de câtre asociaţie , cât şi de câine şi stăpân deopotrivă.
Cu ocazia unui proiect desfăşurat în Bucureşti, Paul si Phantom au decis să-mi întoarcă vizita săptămâna trecută. Iar ceea ce am văzut în aceste cinci zile, pe timpul şederii lor aici, pot spune că întăreşte, confirmă toate antrenamentele, pe durata acestor zile roadele muncii lor ieşind la maxim în evidenţă.

Ziua 1
Echipa minune işi face apariţia. Ziua ne-o petrecem în linişte pe la domiciliul lui subsemnatul, iar când seara se apropie, ne îndreptăm câtre proiect, la inceput insoţiţi fiind de câtre o a treia persoană (aşa ca pentru prima data). Pe stradă câinele merge exemplar, reuşind să conducă doi nevăzători (pe mine şi pe Paul) fără absolut nicio problemă. Patrupedul merge foarte liniştit, chiar dacă din partea stângă se mai aude cate un lătrat de câine, cerând cu orice preţ un răspuns din partea lui Phantom.
Ieşim de pe strada mea care este relativ liniştită, şi ajungem în bulevard. Zgomotul asurzitor, tipic Bucureştiului, nu perturbă deloc liniştea câinelui. Acesta se opreşte la fiecare denivelare sau bordură, găşeste intrarea la metrou, începe să coboare cu atenţie scările, oprindu-se la începutul fiecărui rând de trepte, semnalizând că da, acolo este ceva iar tu , cel ghidat trebuie sa fii atent.
În timp ce aşteptăm metroul, câinele asteaptă liniştit în poziţie de şez, lucrul pe care îl face şi pe parcursul călătoriei. Tot in timpul călătoriei cu metroul, la comanda lui Paul, Phantom a reuşit să ne găsească două locuri libere în trenul aglomerat, iar când i-a fost semnalat că trebuie să găsească uşa pentru a coborî, n-a dat greşi absolut deloc.
De la metrou suntem preluaţi de către o organizatoare a proiectului, iar drumul până la destinaţie se desfaşoară fără incidente.
Pe timpul cât noi am avut de muncă la proiect, Phantom stătea culcat şi ne privea cu ce ne indeletniceam, fără a se misca din locul în care a fost pus, exceptând cazul în care i se dadea comandă de către stăpân să execute acest lucru.
La plecare, jumătate din drum am fost însoţiţi de către câteva persoane de la proiect, iar cealaltă jumătate, ne-am decis s-o parcurgem singuri, fără a mai apela la cineva de acasă, ca doar-l aveam pe Phantom, nu?
Ei bine, se pare c-am avut dreptate. L-am avut pe Phantom şi asta a fost mai mult decât suficient. La ieşirea de la metrou, atât personalul de acolo cât şi trecătorii, s-au oferit să ne ajute îndicându-ne direcţiile pe unde am putea s-o luăm.
Când am ajuns la suprafaţă, Phantom era cât de cât familiarizat cu locurile din zona unde locuiesc, eu de asemenea, deci găşirea locuinţei n-a constituit o dificultate pentru niciunul dintre noi.
După o zi plină de experienţe faine,, am putut spune în cele din urmă,„Casa, dulce, casa”

În cazul în care vreţi sa fiţi la zi cu activitatea desfăşurată de către asociaţie, Aici aveti pagina de Facebook Angel Dog

Cred ca ar fi cazul să mă opresc aici, pentru a nu vă plictişi. Aceasta primă parte este putin lipsită de acţiune, deoarece am vrut să ilustrez în această postare, cam ceea ce ştie un câine ghid să facă, exemplificând totodată. Vom continua să vorbim despre zilele ce au urmat in articolele viitoare, unde veţi găşi tot felul de întâmplări amuzante, anumite incidente ce trebuie povestite şi subliniate etc, aşa că rămâneţi pe fază!

VA URMA...