vineri, 3 aprilie 2020

Navigând prin oceanul timpului în vreme de pandemie

Există anumite momente în viaţă, cum ar fi această perioadă dificilă pe care o traversăm, în care timpul poate deveni cel mai mare inamic al nostru. Aşa cum atunci când te afli în imensitatea mării apa se întinde pretutindeni in jurul tău, cât vezi cu ochii, la fel ţi timpul poate căpătă astfel de dimensiuni în aceste vremuri, mai ales dacă nu putem... comunica eficient cu el.
Din fericire, omul este o fiinţă socială, atât de socială în cât poate comunica chiar şi cu timpul. Cum anume putem face acest lucru, poate vă întrebaţi în timp ce citiţi aceste rânduri. Ei bine, aici intră în joc un aliat super important, ajutat de un instrument asemănător cu o baghetă magică. Da, întocmai, aţi ghicit. Este vorba despre organizarea eficientă, care se foloseşte de puterea ceasului pentru a face ca timpul să aibă o curgere lină, ajutându-ne astfel să scăpăm de grija ca ne-am putea pierde în imensitatea acestuia.
Pentru a ne organiza în mod cât mai eficient timpul, trebuie să constientizăm cu toţii că în ciuda izolării care pare să nu se mai termine, putem găşi o mulţime de lucruri de făcut în propria casă.

Înainte de a începe să îmblânzim valurile timpului, vă propun să facem o oprire pe la Watch Shop, unde puteţi găşi o mulţime de ceasuri împărţite pe categorii, precum Ceasuri Bărbaţi, Ceasuri Damăsau daca doriţi ceva mai mult puteţi opta pentru un Smartwatch.
Să ne imaginăm ca ceasul proaspăt achiziţionat din magazin este o corabie, şi să pornim aşadar, prin apele învolburate ale timpului.
Orice marinar are una sau mai multe destinaţii la care trebuie să ajungă, de cele mai multe ori fiind nevoit să facă acest lucru într-un anumit interval de timp.
Aşadar, să înceapă călătoria!

Arhipeleagul proiectelor neterminate

Legenda spune că undeva în vastitatea oceanului numit Timp, există un grup de insule unde au naufragiat tot felul de proiecte începute de oameni de-a lungul timpului, acestea izbindu-se de stâncile colţuroase ale insulei din varii motive: prioritizarea unor sarcini mult mai importante, lipsa motivaţiei sau diversele eşecuri anterioare.
Dacă simţi că nu ai ce face în această perioadă, acum este momentul să te reapuci de proiectul acela în care ai pus atât de mult suflet, dar diverse împrejurări te-au constrâns să îl abandonezi.
Reîntoarcerea în blogosferă reprezintă pentru mine un astfel de proiect recuperat, şi sper ca n-o sa îi dau drumul prea curând.
Foloseste-ţi ceasul cu înţelepciune, totuşi. N-am dori să te izbeşti de stâncile epuizării, deoarece s-ar putea ca proiectul tău să eşueze din nou pe una din plajele pustii ale acestor insule.
Pentru a ne asigura că acest lucru nu se întâmplă, ceasul te poate anunţa când ai încheiat un anumit task daca îl setezi să facă acest lucru. Totul depinde de tine, în funcţie de cum vei naviga aceste ape tulburi.

Triunghiul Antrenamentelor

Ei bine, această este o zonă destul de agitată din oceanul nostru. Corăbierii vin de obicei aici pentru a îşi menţine forma fizică, luptându-se cu talazurile de toate dimensiunile.
Dacă tot stăm în casă, exercitiile fizice ne sunt de un real ajutor pentru a ne dezmorţi, reda buna dispoziţie şi a ne menţine în formă. Cu ajutorul ceasului putem să ne organizăm în mod corect programul de exerciţii fizice, să cronometrăm timpul în care executăm anumite mişcări, iar dacă folosim anumite aplicaţii dedicate putem primi noi sugestii de a ne antrena corpul.
Încă mai am puţin de luptat pentru a mă motiva să lupt cu aceste valuri, dar cu puţină motivare şi autodisciplină, sper să fiu pe drumul cel bun.
Un alt aliat de încredere poate fi muzica preferată. Da play la cântecele preferate şi... să înceapă antrenamentul! Se spune ca această zonă agitată poate fi trecută mai uşor folosindu-ne de briza muzicii, această briză magică având capacitatea de a ne purta mult mai rapid către ape mai line.


Insula bunei dispoziţii

Navigatorii timpului se opresc deseori pe această insulă cu plaje aurii, copaci încărcaţi de fructe şi izvoare reci şi limpezi. După zile întregi de dirijat corabia prin nenumăratele părţi ale oceanului, marinarii vin aici pentru a se îndeletnici cu orice lucru care îi desfată şi le oferă divinul sentiment de relaxare.
Dacă tot te plângeai că nu mai ai timp să citeşti o carte, să te uiţi la seriale pe netflix, să asculţi muzica preferată, să joci un joc cu prietenii sau pur şi simplu să pierzi ppuţin timpul pe net, în această perioadă nu poti nega ca n-ai vreme de aşa ceva. Este momentul potrivit să faci ceea ce îţi place şi să te încarci cu energie pozitivă pentru sarcinile viitoare pe care le ai de îndeplinit.

Acest lucru încerc şi eu să îl fac cât mai des, mai ales că în timpul facultăţii îmi doream să am mai mult timp pentru citit, de exemplu.
Dacă vrei să nu mai cari telefonul sau laptop-ul peste tot după tine, un Smartwatch ar putea sa îţi fie foarte util pentru a îţi putea gestiona notificările, a citi mesaje sau să răspunzi la apeluri.
Totuşi, ai grijă să nu zăboveşti pe această insulă prea multă vreme, deoarece precum insulele din mitologia greacă, şi această este vrăjită, putând să te facă cu uşurinţă să uiti de îndatoririle pe care le ai de îndeplinit. O privire către ceas te-ar putea ajuta nespus în luarea deciziei de a ridica ancora, iar aici îţi poate fi de ajutor la fel de tare şi un ceas obişnuit.

În loc de concluzie

Statul acasă nu este deloc plictisitor, dacă reuşim să ne organizăm timpul în aşa manieră încât să îmbinăm utilul cu plăcutul. În momentul în care simţim că nu găsim absolut nimic de făcut, să scrutăm orizontul cu atenţie. Cine ştie ce ape, insule sau alte zone misterioase mai putem descoperi? Este important să ne folosim de ceas ca să pputem ajunge în siguranţă la acestea, fără riscul de a ne izbi de stânci şi de a rămâne blocaţi pe undeva prin vastitatea timpului.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog, ediţia 2020.

joi, 2 aprilie 2020

Participam la Super Blog 2020!

Salutare tuturor!
Nu am mai trecut de ceva vreme pe aici, dad după cum probabil bine ştiţi, niciotată nu-i prea târziu pentru a readuce la suprafaţă o activitate care te pasionează şi îţi oferă energie.
În decursul zilei de astăzi, am aflat de commpetiţia Super Blog, cea mai mare competeţie de blogging din România.
Concursul cuprinde mai multe teme care sunt stabilite de către sponsori şi organizatori in intervalul 1+martie-22 aprilie, iar diversitatea temelor abordate m-a impulsionat de a lua parte la această experienţă, fiind convins că îmi voi putea testa limitele, voi întâlni oameni noi şi nu în ultimul rând, voi putea privi lucrurile din zeci de perspective diferite.
Aştept cu nerăbdare să fiu alături de ceilalţi participanţi, şi nu în ultimul rând, multă bafta tuturor!

sâmbătă, 23 decembrie 2017

Întâmplări cu un câine ghid în capitală, sau cronicile unei săptămâni de excepţie (partea finală)

Textul asta, ultimul din această serie, astepta de mult timp să iasă la lumină. Dar iată că timpul, fie pur şi simplu alte îndeletniciri au acapărat actiivtatea bloggeritului si a povestitului. Dacă sfârşitul lui 2017, si totodată începutul lui 2018 se apropie cu paşi repezi, am decis să scot la lumină această ultimă parte din seria cu câinele ghid Phantom, ducând la bun sfârşit o poveşte a unei experienţe foarte faine pe care eu am trăit-o, si sper c-aţi făcut-o şi voi, citind primele trei postări din serie.

Aşadar, în postarea anterioară Phantom a fost o mare, mare vedetă, bucurându-se de toată atenţia tuturor persoanelor de la liceu. Ce mai este de povestit despre ziua aceea, este doar că am avut anumite dificultăţi în a găsi linia de tranvai, Phantom ne mai fiind nevoit să găsească un asemenea lucru până acum, deci prin urmare, nu putea sti ce anume să caute. Până la urmă ne-am descurcat, nişte persoane foarte de treabă îndrumându-ne către destinaţia dorită.

Despre ce aş vrea eu să vorbesc acum, se leagă mai puţin de ceea ce un câine ghid face, dar se leagă într-o mai mare măsură de ceea ce ar trebui oamenii să facă, şi ce atitudine ar trebui să aibă.

În ultima zi a şederii lui Phantom pe meleaguri bucureştene, am decis să ieşim puţin în oraş, să ne recreem. Urma ca trioul nostru, compus din eu, Phantom si Paul, să ne mai întâlnim cu încă un amic, urmând să luăm masa la un local anume (nu era încă stabilită locaţia).
O dată ce ne-am întâlnit, ne-am tot gândit noi unde să mâncăm. După vreo juma de oră în care am tot oscilat între KFC Romana si un altul, nu mai ţin minte exact care anume, am optat pentru cel de la Romană.
Ne îndreptăm noi plini de energie şi voie bună, precum nişte fluturaşi, către localul mai sus menţionat. Când ajungem acolo, surpriza..... Domnul pasnic, care nu ma îndoiesc că îşi îndeplinea cu sârguinciozitate datoria, spune:
-Vă rog să ieşiti afară, animalele n-au voie înauntru.
-Da, dar acesta este un câine ghid, legea ne permite. încearcă paul să lamurească situaţia.
-Nu îmi spuneţi mie de lege, uitaţi ce scrie acolo. replică pasnicul indicând, probabil, afişul unde se afla interdicţia animalelor de companie.
-Şi totuşi, acesta nu e un animal de companie.... incercăm noi toţi să ne băgăm în vorbă.
-Vă rog să ieşiţi afara....
-Domne, asta-i un câine însoţitor!! Dumneata ştii ce-i ăla un câine însoţitor? intervine pentru noi un client, vădit deranjat de atitudinea pasnicului.
-Nu ştiu yo ce-i ăla, da' n-aveţi voie cu animale înăuntru....
-Am vrea să vorbim cu superiorul dumneavoastră, dacă se poate. spuse Paul.
-Îmi pare rău, dar trebuie să ieşiţi afară, animalele n-au voie aici.
-Dar dumneata nu întelegi că legea îi permite să între aici? a mai întervenit în discuţie o clientă, ce luase parte la întregul schimb de replici.
-Domne, tu întelegi ce-i ăla câine însoţitor? incepu domnul care intervenise în discuţie mai devreme. Câinele ăsta merge cu băiatul peste tot! Şi la WC dacă se duce, câinele trebuie să meargă cu el.! Ce-i aşa de greu de înteles?
După ce schimbul de replici a mai continuat puţin, ni s-a facut în cele din urmă legatură cu managera localului, care a spus că imediat o să vorbească cu superiorii, urmând ca apoi să ne dea de veste cum stau lucrurile.
Ne aşezăm noi la o masă, şi aşteptăm. Dupa vreo cinci minute, domnişoara managera soseşte, spunând:
-Totul este în regulă, am vorbit şi am fost informaţi cu privire la căţeii de acest gen, că au voie peste tot. Ne cerem scuze pentru neplăcerile cauzate, dar nu ne-am mai lovit niciodată de un asemenea caz.
"Sper ca acest caz să fie un exemplu pentru situaţii viitoare asemănătoare", am spus eu in sinea mea, desi dacă mă gândesc mai bine, ar fi trebuit sa fi dat glas acestor cuvinte.
După această întâmplare, totul s-a desfăşurat în mod normal, ne-am bucurat cu toţii de o masă bună şi discuţii înteresante.

Şi acum, la final de postare si de serie, concluzii:
-Pasnicii, vânzătorii, şi toţi angajaţii oricarui tip de servicii ar trebui înformaţi de către superiori că accesul câinelui ghid este permis oriunde. Astfel se pot evida neplăcerile şi discuţiile aprinse ca cea redată mai sus.
-Mi-a plăcut foarte mult atitudinea altruistă a oamenilor. Oriunde am mers în aceste zile împreună cu Phantom şi cu Paul, oamenii ne-au întrebat de fiecare dată în ce mod ne pot fi de folos. Şi în cazul în care n-am fost întrebaţi, am solicitat ajutorul, acesta fiindu-ne oferit din plin. Asa ca, nu ezitaţi niciodată să vă oferiţi ajutorul dacă vă este cerut sau dacă consideraţi că persoana nevăzătoare are nevoie de el. Nu uitaţi, să întrebaţi daca persoana pe care vreţi s-o ajutaţi are nevoie de ajutorul dumneavoastră.
-De asemenea, un alt moment care mi-a sărit în ochi au fost intervenţiile pozitive în cadrul discuţiilor aprinse de la KFC. Oamenii n-au ezitat să intervină în momentul în care au constatat că se face o nedreptate (mai mult sau mai putin voit), ceea ce îmi spune clar că spiritul civic se află din belşug în foarte, foarte mulţi dintre noi.

Acestea fiind spuse, aici se încheie seria noastră cu aventurile lui Phantom prin capitală. Sper ca v-a plăcut tot ce aţi citit, si să ne revedem cu bine, cu alte subiecte faine şi interesante ce merită povestite.

vineri, 27 octombrie 2017

Întâmplări cu un câine ghid in capitală, sau cronicile unei săptămâni de excepţie partea a III-a

Imaginaţi-vă o cameră video ce filmează totul în cel mai mic detaliu. Acum se vede Phantom, stând cuminte în curtea unui liceu. In jurul lui, un întreg alai de copii şi cadre didactice îşi satisfac curiozitatea cu privire la ce este, şi ce face acest câine. Mai apoi, Phantom este mângâiat, fotografiat, filmat. Ce să mai, o adevarată vedeta.... Gata, stop cadru. Să începem cu începutul.....

Da, aţi ghicit. După ceva timp în care am fost prins ba cu una, ba cu alta, am revenit cu cea de a treia parte a aventurilor noastre trăite în acea săptămână, sperând ca nu este prea târziu.
Pentru cei ce au ratat primele două părţi, Aici este prima parte, iarAici este cea de a doua parte,

Ne aflăm în cea de a treia zi de proiect, într-o dimineaţă însorită de septembrie.
Eu si Paul ne punem pe dat telefoane, să vedem când şi cu cine ne vom întâlni astăzi, până să vină seara şi să începem proiectul cu pricina.
Cu o seară în urmă, stabilisem noi să dăm o fugă prin Vatra Luminoasă, la liceul Regina Elisabeta, pentru a ne întâlni cu câţiva amici. Totuşi, ca socoteala de acasă să se poată potrivi cu cea din târg, ne-am hotărât să dăm telefoane, pentru a ne asigura ca nu batem drumul degeaba.....
Am vorbit, am stabilit, deci prin urmare, îmbarcarea!
Trupa de şoc, formată din subsemnatul, Paul si Phantom, şi-a început expediţia, gata să taie Bucureştiu-n două......
Am fost însoţiţi până la staţia de trolebuz, pe drum îndicându-se niste detalii tehnice şi foarte exacte, după părerea noastră: „Luati trolebuzul x de aici, mergeţi până la capăt şi aţi ajuns la destinaţie”. După cum spuneam şi mai sus, chestia era foarte, foarte simplă.
Vine trolebuzul. „Buun, asta e. Să-l luam!” am zis noi, luându-ne la revedere de la tata, ce ne-a însoţit până în staţie.
Trolebuzul este semiaglomerat, dar dragul de Phantom găseşte în ceva timp un loc de şezut. Ne facem noi comozi, pe Phantom (bietul) încercăm să îl îndesăm cumva între noi si scaune, si pot spune că-n cele din urmă am început să ne simţim... comozi.
Cum ne bucuram noi de confortul oferit de statul pe scaun, la nici un minut de când am urcat în trolebuz, sună telefonul. Întrebându-mă cine şi ce ar putea fi în momente d-astea, raspund:
-Alo?
Nu ştiu de ce, dar n-am fost surprins când am auzit vocea tatei. Mai surprins am fost de următoarele:
-Vedeţi c-aţi luat trolebuzul greşit. Vine şi trolebuzul bun în spatele vostru. Coborâţi şi voi la prima, la a două şi luaţi-l, ca îl prindeţi.
Odată convorbirea încheiată, mă întorc zâmbind către Paul:
-aaa, Paul, se pare c-avem o problemă....
-Nu-i nimic, ca se rezolvă. Zise el cu calm.
Îl scoatem pe Phantom dintre scaune, începem să inotăm prin marea de oameni, dându-i comanda să ne găsească uşa. În spatele nostru, o vocea unei doamne ne tot repetă: „Mamă, mai întrebaţi şi voi înainte să urcaţi.......”
-Na, pai noi ne-am asigurat ca asta-i trolebuzul bun, dar ce sa-i faci.... Se întâmplă..... Nu vă faceţi griji. am spus eu.
Ne dăm noi jos din trolebuz, şi cu ajutorul unei persoane binevoitoare, reuşim să-l prindem pe cel bun. Ne urcăm, iar îl facem pe săracul Phantom pachet undeva sub scaunul unde stăteam noi, iar de aici încolo, călătoria se desfăşoară fără vreun încident.

Ajungem la destinaţie. Coborâm din trolebuz, numai că......
-Si acum, pe unde s-o luăm? Întrebă Paul, reflectând întes la acest fapt
-Pai din ce mi s-a spus mie, cică tre s-o luăm în stânga. Am raspuns eu
Zis şi făcut. Mergem noi şi tot mergem, doar ca niciun reper care sa ne îndice că acolo ar fi liceul nu işi face apariţia. Întâlnim noi un trecător şi îl întrebăm ce şi cum.
-Păi după ce coborâţi din trolebuz, o luaţi la dreapta!
Perfect. Facem cale întoarsă, găsim punctul de unde am coborât din trolebuz şi continuăm pe drumul cel bun.
Când ne apropiem noi de intrare, Paul îi dă comanda lui Phantom să găsească poarta, lucru pe care îl execută în doi timpi şi trei mişcări.
La poartă stăm puţin de vorbă cu cei de la pază, lămurind doua aspecte cruciale:
1. Cine suntem noi şi cu ce ocazie pe aici.
2. Cine este Phantom, cu ce ocazie pe aici şi de ce ar avea un câine acces înăuntru.
Aceste doua detalii fiind lămurite, am avut cale liberă.
La început, în curtea liceului îşi face apariţia Madalin, unul dintre amicii nostri. Stăm noi ce stăm de poveşti, şi îşi mai face apariţia Răzvan. Dupa care încă o persoană, încă una, două, trei, patru.......
Evident, atracţia principală era Phantom. În câteva fracţiuni de secundă, a devenit centrul atenţiei pentru întregul liceu, fie că vorbim aici de elevi sau de cadre didactice.
Întrebările încep să curgă: „Şi câinele este de la asociaţia din Satu Mare, nu? „Câti ani are?” „Cum îl cheamă?” „Ne faci o demonstraţie cu el?”, „Pot să-i fac o poză?” „Ce rute ştie?”, „Cum te descurci cu el;”, „Pot să încerc şi eu să văd cum e să mergi cu aşa ceva?”
Cred ca doar atunci când se organizau celebrele caree în curte am vazut atâtia elevi adunaţi la un loc. Şi prieteni cunoscuţi, şi necunoscuţi, cu unii cunoscându-ma de aproape de-o viaţă, cu alţii având ocazia sa socializez doar în online până în momentul de faţă...... Acelaşi lucru se poate spune şi despre cadrele didactice, toţi profii fiind curioşi peste măsură.
Ce să mai, ambianţa era una foarte faină. Curiozitatea era manifestată peste tot, demonstraţiile si pozele erau în plină desfăşurare, iar atât imensul grup de oameni, cât şi câinele vedetă (mai ales el), erau bine dispuşi şi bucuroşi de tot ceea ce se întâmplă. Chiar şi când frigul a început încet încet să se lase, s-a continuat să se stea afară, nimeni nefiind dormic să meargă în incintă liceului. Şi chiar îi cred, nici eu n-aş i mers dacă aş fi avut un asemenea musafir, precum Phantom.
Într-o asemenea ambianţă faină ne-am petrecut aproape cinci ore si ceva, împărtăşind experienţe, amintindu-ne lucruri, şi mai mult decât atât, legând noi prietenii.
Mai trebuie menţionat ca Phantom a fost un gentleman, şi nu doar pentru faptul c-a fost înconjurat şi alintat de fete.... A avut ocazia sa facă aport cu o minge de Golf, şi e bine ştiut ca doar cei cu clasă işi permit un astfel de lux......

Ei bine, simt că trebuie să mă opresc aici. E prima dată în această serie când nu duc o zi până la sfârşit, dar consider că postarea ar fi muuult, mult prea lungă dacă aş relata acea întreagă zi de joi, cu toate peripeţiile ei, aşa ca fiţi pe faza!
Va urma....

vineri, 6 octombrie 2017

întâmplări şi peripeţii cu un câine ghid in capitală, sau Cronicile unei săptămâni de excepţie - Partea a II-a

În postarea precedentă am povestit despre cum s-a acomodat câinele ghid Phantom cu capitala în prima sa zi aici,, câteva impresii din perspectiva mea de gazdă şi de locuitor al acestui oraş. În mare parte, am punctat lucrurile pe care un câine ghid trebuie să le facă atunci când lucreaza, în timp ce relatam parcursul traseului efectuat în prima zi.
Pentru cei ce nu au apucat să citească
încă, aveţi prima parte a articolului chiar Aici
Să continuăm deci, de unde am rămas....

Ziua 2
Prima parte a zilei ne-o petrecem... ei bine, planificând ceea ce urmează să facem in următoarele 2. Timpul se scurge extraordinar de rapid, aşa că vremea de a pleca iar la drum ne ia complet pe neaşteptate. Astăzi ne-am gândit sa mai stam la poveşti cu un amic ce este şi el implicat în proiect, aşa că ne vom întâlni mai devreme faţă de restul grupului.
Călătoria cu metroul decurge ca unşă, Phantom işi face treabă cu conştiinciozitate, iar la jumatatea drumului ne întâlnim şi cu persoana vizată, Alex. Vorba aceea, o persoană în plus, un ajutor în plus, v-aţi gândi voi.... Da’ de unde! Şi alex este utilizator de baston alb, aşa că iata-ne, trei nevei şi un câine urcaţi la bord....
Ne propunem să mergem la un restaurant, nu departe de locul unde urma să se desfasoare proiectul peste câteva ore. Zis şi facut. Dar să te ţii până găsim restaurantul.....
Ieşim noi de la metrou, şi începem toţi patru s-o luăm la pas. Mergem noi ce mergem, şi deodată îl auzim pe Alex că spune: „Aici, la stânga!”. El fiind singurul care ştia zona, plus că încă o persoană de pe traseu părea că ne-a ghidat în acea direcţie, ne conformăm.
Phantom găseşte uşa, deschidem, intrăm, numai ca.... Spaţiul era totuşi mult, mult prea micuţ şi înghesuit pentru un restaurant, iar o discuţie în contradictoriu începe instant, ca şi cum noi, nou sosiţii, am fi acţionat un comutator.
Discuţia aprinsă se desfăsoară între două persoane, una dintre ele fiind foarte revoltată că noi am îndrăznit să aducem un animal în magazin, iar cealaltă persoană, încerca să echilibreze situaţia, punctând faptul ca acest câine nu-i un animal oarecare, şi că legislaţia permite accesul acestor câini în orice loc public. Evident, doamna se chinuie sa explice, dar efectiv n-are pentru cine, cealaltă persoană e complet imună.
Când ne revenim noi din ameţeală şi ne dăm seama că am încurcat borcanele, Paul replică: „Staţi linistită, oricum plecam. Nu e nevoie să vă bateţi capul, se vede că oricum anumite persoane nu pot înţelege anumite aspecte”.
Aici aş vrea să punctez că mi-a plăcut foarte mult atitudinea persoanei ce părea documentată, semn că există destul de multe persoane bine informate şi la noi în ţară, doar că până dai de o persoană de acest gen, se întâmplă deseori sa te loveşti de trei cazuri total opuse, asta însemnând că încă mai este mult de lucru pe partea de educare şi informare , dar sunt sigur ca încet încet, lucrurile se vor rezolva. Să nu uităm, totuşi, că înterzicerea accesului cu câinele ghid într-un magazin, piaţă, farmacie, şcoală sau orice altă înstituţie publică, constituie un act de discriminare.
După această peripeţie, ne-am găşit încet încet drumul către restaurantul căutat, Intermacedonia.
Ajunşi acolo, personalul foarte amabil ne-a îndrumat către locurile noastre, iar apoi ne-au fost citite meniurile, astfel încât să putem avea acces la o servire corectă, la fel ca ceilalţi clienţi.
Phantom a fost primit foarte bine, din fericire aici neexictând niciun fel de obiecţie cu privire la accesul lui în local. Pe toată durata întâlnirii a stat cuminte lângă scaunul stăpânului, fiind privit din când în când de persoanele curioase, ce ne adresau întrebări cu privire la ce, si mai ales în ce mod acţionează un câine ghid , cum anume este dresat etc.
Ţin pe această cale să felicit restaurantul Intermacedonia pentru deschiderea şi întelegerea de care a dat dovadă, iar totodată, încurajez celelalte localuri şi instituţii să încerce să dea dovadă de acelaşi lucru, respectând legislaţia în vigoare, legislaţie ce oferă acces peste tot câinilor ghizi.
După întâlnirea propriu-zisă, am mers să ne vedem cu cei de la proiect, pentru a ne continua treaba începută în ziua anterioară.
Drumul înspre casă a fost cu mult mai simplu ca data trecută, Phantom acomodându-se in mod rapid cu locurile, şi cu Bucureştiul în general.

Şi iată ca se mai scurse o zi din micul nostru jurnal de bord.....
Data viitoare vom vorbi despre cum ne-am îmbarcat eu, Phantom si Paul să tăiem Bucurestiul în două pentru a ne întâlni cu nişte prieteni, cum am luat trolebuzul greşit şi cum anume am gestionat situaţia, Phantom care devine vedetă în mod instant (o să vedeţi voi de ce), precum şi alte peripeţii, deoarece ziua a treia a fost una mult, mult mai lungă şi aventuroasă.
Toate aceste lucruri le vom povesti data viitoare, aşa că fiţi pe faza!
VA URMA...

marți, 3 octombrie 2017

întâmplări şi peripeţii cu un câine ghid in capitală, sau Cronicile unei săptămâni de excepţie - Partea I

Salutare tuturor!
În primul rând, vreau să îmi cer scuze pentru c-am absentat atât de mult timp pe aici, pe blog. Ştiţi şi voi cum e: daca n-ai despre ce vorbi, mai bine stai în banca ta.
În al doilea rând, săptămâna ce tocmai a trecut a fost una foarte încărcată dar si nemaipomenit de faină, iar despre această săptămână, chiar sunt lucruri ce cred eu, merită povestite.
Asadar, să începem cu începutul....

Cu o lună în urma, la Sibiu, am avut ocazia de a vedea o echipă foarte faină la treabă, si de a fi condus de către aceasta prin tot centrul Sibiului cât şi prin împrejurimi. Este vorba despre echipa formata din Paul, student la jurnalism, si Phantom , câinele său ghid.
Tot auzind de Angel Dog , un ONG din Satu Mare ce se ocupă cu creşterea, antrenarea si furnizarea de câini ghizi in Romania, am fost foarte curios ce tehnici folosesc, cum sunt antrenaţi, ce abilităţi au deprins, având în vedere că sunt fost utilizator de aşa ceva.
Tot ce pot spune este că perechea beneficiar-câine au făcut o treaba mai mult decât excelentă, aici văzându-se eforturile depuse atât de câtre asociaţie , cât şi de câine şi stăpân deopotrivă.
Cu ocazia unui proiect desfăşurat în Bucureşti, Paul si Phantom au decis să-mi întoarcă vizita săptămâna trecută. Iar ceea ce am văzut în aceste cinci zile, pe timpul şederii lor aici, pot spune că întăreşte, confirmă toate antrenamentele, pe durata acestor zile roadele muncii lor ieşind la maxim în evidenţă.

Ziua 1
Echipa minune işi face apariţia. Ziua ne-o petrecem în linişte pe la domiciliul lui subsemnatul, iar când seara se apropie, ne îndreptăm câtre proiect, la inceput insoţiţi fiind de câtre o a treia persoană (aşa ca pentru prima data). Pe stradă câinele merge exemplar, reuşind să conducă doi nevăzători (pe mine şi pe Paul) fără absolut nicio problemă. Patrupedul merge foarte liniştit, chiar dacă din partea stângă se mai aude cate un lătrat de câine, cerând cu orice preţ un răspuns din partea lui Phantom.
Ieşim de pe strada mea care este relativ liniştită, şi ajungem în bulevard. Zgomotul asurzitor, tipic Bucureştiului, nu perturbă deloc liniştea câinelui. Acesta se opreşte la fiecare denivelare sau bordură, găşeste intrarea la metrou, începe să coboare cu atenţie scările, oprindu-se la începutul fiecărui rând de trepte, semnalizând că da, acolo este ceva iar tu , cel ghidat trebuie sa fii atent.
În timp ce aşteptăm metroul, câinele asteaptă liniştit în poziţie de şez, lucrul pe care îl face şi pe parcursul călătoriei. Tot in timpul călătoriei cu metroul, la comanda lui Paul, Phantom a reuşit să ne găsească două locuri libere în trenul aglomerat, iar când i-a fost semnalat că trebuie să găsească uşa pentru a coborî, n-a dat greşi absolut deloc.
De la metrou suntem preluaţi de către o organizatoare a proiectului, iar drumul până la destinaţie se desfaşoară fără incidente.
Pe timpul cât noi am avut de muncă la proiect, Phantom stătea culcat şi ne privea cu ce ne indeletniceam, fără a se misca din locul în care a fost pus, exceptând cazul în care i se dadea comandă de către stăpân să execute acest lucru.
La plecare, jumătate din drum am fost însoţiţi de către câteva persoane de la proiect, iar cealaltă jumătate, ne-am decis s-o parcurgem singuri, fără a mai apela la cineva de acasă, ca doar-l aveam pe Phantom, nu?
Ei bine, se pare c-am avut dreptate. L-am avut pe Phantom şi asta a fost mai mult decât suficient. La ieşirea de la metrou, atât personalul de acolo cât şi trecătorii, s-au oferit să ne ajute îndicându-ne direcţiile pe unde am putea s-o luăm.
Când am ajuns la suprafaţă, Phantom era cât de cât familiarizat cu locurile din zona unde locuiesc, eu de asemenea, deci găşirea locuinţei n-a constituit o dificultate pentru niciunul dintre noi.
După o zi plină de experienţe faine,, am putut spune în cele din urmă,„Casa, dulce, casa”

În cazul în care vreţi sa fiţi la zi cu activitatea desfăşurată de către asociaţie, Aici aveti pagina de Facebook Angel Dog

Cred ca ar fi cazul să mă opresc aici, pentru a nu vă plictişi. Aceasta primă parte este putin lipsită de acţiune, deoarece am vrut să ilustrez în această postare, cam ceea ce ştie un câine ghid să facă, exemplificând totodată. Vom continua să vorbim despre zilele ce au urmat in articolele viitoare, unde veţi găşi tot felul de întâmplări amuzante, anumite incidente ce trebuie povestite şi subliniate etc, aşa că rămâneţi pe fază!

VA URMA...

joi, 13 aprilie 2017

Avem un câştigător!

După ce am aşteptat aproape doua săptămâni, după ce comentariile au fost numărate, comparate si analizate, se pare ca avem un câştigător al concursului ce tocmai s-a încheiat.
Câştigătorului volumului „Sabia Verii”, de Rick Riordan este Andrei Gama.
Mi-a plăcut optiunea referitoare la zeul pe care l-a ales, cât şi motivul pentru care a a facut această alegere.
„Îmi e greu să aleg dar cred ca aş vrea să fiu Thoth, zeul egiptean al timpului, scrisului,cifrelor, aritmeticii, matematicii şi al înţelepciunii (sper ca nu am uitat nimic ). Le-aş da oamenilor mai multă înţelepciune.În rest le cam folosesc pe toate oamenii însă nu neapărat într-un mod foarte înţelept. Mai mult nu aş interveni pentru că oamenii sunt înzestraţi cu tot ce le trebuie ca să schimbe lumea în bine. Oamenii trebuie doar să conştientizeze ce putere au şi să înceapă să o folosească în slujba binelui colectiv.”
Felicitari câştigătorului, si sperăm să ne citim din nou aici pe blog cu postări proaspete, şi de ce nu, dacă vă fi posibil, să mai avem parte de astfel de concursuri cât mai des cu putinţă.
Un paşte luminat să aveţi!