luni, 1 septembrie 2014

Pagini cu suflet pentru fiecare!

Lectura este acel lucru minunat ce ne deschide nenumaratele cai catre cunoastere, si mai ales catre lumi neexplorate pana acum.
Stiu ca veti zice ca ati mai auzit expresia asta de o mie de ori pana acum, dar totusi este 100% adevarata. Din nefericire insa, tot mai putine persoane cauta sa acceseze aceste „porti” numite carti, prin intermediul carora pot patrunde adanc in minunatele taine ale universului nostru, sau de ce nu , in alte universuri cu totul noi...

Dar pentru a raspandi vestea despre aceste „porti magice”, este nevoie de persoane care au explorat in lung si-n lat cararile nesfarsite ale acestei lumi vaste a cartilor.
Iata ca din fericire avem doua astfel de „exploratoare” neinfricate, pe Lissa si pe
exploratoare ce s-au decis sa ofere tuturor ce inca n-au patruns inca misterele lecturii, cheitele de aur cu care pot deschide aceste „porti” magice.. Dar pentru a darui aceste cheite in numar cat mai mare, cele doua „exploratoare” au nevoie de ajutorul vostru, pentru ca bineinteles, voi cei care gasiti in lectura un mijloc de a va relaxa, voi cei care ati avut ocazia sa va intalniti cu micul Oliver Twist, cu celebrii hobiti care au facut tot posibilul sa distruga inelul aducator de necazuri, voi cei care faceti din lectura o pasiune, sunteti de asemenea niste mari exploratori ce au puterea de a schimba ceva.

Asa cum spuneam mai sus, cele doua fete sunt hotarate sa le ofere tuturor aceste „cheite”, acest lucru fiind posibil prin intermediul unui proiect pus la cale chiar de catre ele.
Proiectul isi propune sa promoveze lectura in cat mai multe moduri: distribuirea anumitor carti in scoli, distribuirea unor semne de carte frumos realizate prin diferite locuri (cum ar fi Mall-uri sau parcuri), si de ce nu, mici discursuri care sa aiba ca scop incurajarea tinerilor sa isi deschida mintea si sufletul catre taramul plin de vraja al cunoasterii.
Voi puteti ajuta acest proiect vorbind despre el prietenilor, colegilor, rudelor. Moduri de a raspandi aceste informatii exista, slava Domnului. Fie prin simpla comunicare face to face, fie prin nenumaratele cai ale internetului, cine doreste poate ajuta la promovarea acestui proiect care isi propune sa aduca o schimbare cat de mica in aceasta tara.

Deci, doar cu ajutorul vostru putem ajuta acest proiect sa prinda viata si sa se extinda. Doar cu ajutorul altor „exploratori” neobositi asa ca voi, putem sa le oferim si altora sansa de a incerca savoarea de neconfundat a lecturii.
Prin intermediul acesteia ne putem identifica cu diferitele personaje, astfel reusind sa ne privim pe noi insine ca-ntr-o oglinda, reusind sa ne corectam greselile.
Dupa parerea mea lectura este un lucru care n-ar trebui sa lipseasca nimanui, deoarece acest cuvant, „lectura”, inrameaza multe alte cuvinte: imaginatie, ascensiune intelectuala si sociala, explorare, cunoastere, si am mai putea mentiona multe alte cuvinte,, dar prefer sa ma opresc aici.

Asadar, datorita tuturor acestor mentionate anterior sunt de parere ca acest proiect chiar trebuie promovat cat mai mult. Pentru ca merita. Pentru ca cele doua initiatoare si toti cei care se implica doresc sa aduca o schimbare in bine. Pentru ca doar asa le putem arata si celorlalti cum este sa explorezi lumi nenumarate si nemarginite, si precum un cautator de comori, sa cauti in interiorul acestor lumi nenumaratele bijuterii ale cunoasterii.

Pun mai jos link-ul catre postarea de pe blogul Lissei, unde veti putea afla mai multe amanunte despre proiect:
http://welovethesimplelife12.blogspot.ro/2014/08/raspuns-la-scrisoarea-lui-tudor-chirila.html

duminică, 31 august 2014

"Eu sunt numarul patru", de Pictacus Lore

Am auzit de o multime de ori de cartea asta. Tot de atatea ori am si evitat-o. Nu stiu de ce, parca titlul cartii pur si simplu nu-mi trezea nici un interes. Ma gandeam ca o fi una din cartile alea cu fel de fel de semnificatii si simboluri pe care trebuie sa le descifrezi cu ajutorul lupei. Ei bine, la fel cum mi s-a intamplat si cu alte carti, m-am inselat amarnic. Nu-i in zadar acel sfat celebru: „Sa nu judeci o carte dupa coperta” (in cazul meu dupa titlu)
Cartea face parte dintr-o serie numita „Mostenirile Lorienului”, la noi in tara publicandu-se doar trei volume pana acum: „Eu sunt numarul patru”, „Puterea celor sase” si „Lupta celor noua”.
Deci, sa n-o mai lungim si sa vedem despre ce este vorba.....

Lorienul, o planeta mult mai mica decat pamantul, a fost distrusa aproape in intregime de catre mogadorieni, o specie de extraterestri ce si-au distrus propria planeta datorita neglijentei lor. Din Din pricina ca Lorienul era singura planeta din apropierea mogadorienilor ce putea fi locuibila, acestia se hotarasc s-o invadeze.
Dupa lupte grele ce s-au dat intre mogadorieni si locuitorii Lorienului, acestia din urma recurg la ultima solutie: trimit 9 dintre cei mai tineri lorici pe pamant alaturi de niste tutori numiti cepani, pentru a-si dezvolta abilitatile si a-i infrunta pe mogadorieni intr-o buna zi.
Asupra celor noua a fost aruncata o vraja, astfel ca ei nu pot fi ucisi decat in ordinea numerelor lor. Dupa ce primii trei sunt ucisi, numarul patru, alaturi de tutorele lui, trebuie sa se deplaseze din loc in loc, sa-si schimbe identitatile, locuinta, sa faca tot ce este posibil pentru a li se pierde urma.
Intr-un final, numarul patru ajunge in oraselul Paradise, un loc ce promite multa liniste si pace dupa o lunga perioada in care cei doi locuitori ai Lorienului au fost nevoiti sa fuga si sa se ascunda in fiecare moment.
Cum se va descurca numarul patru in noul oras, cum va reusi sa se integreze incercand sa se comporte ca orice pusti normal de varsta lui, cum se va imprieteni cu diversele persoane de acolo si cum vor decurge lucrurile cu mogadorienii veti putea afla doar daca cititi cartea.

Mie unul chiar mi-a placut cartea, cu toate ca n-are cine ce descrieri sotisficate sau mai stiu eu ce, si astept cu nerabdare sa ma apuc de urmatorul volum. Mi-a placut ca extraterestrii ne sunt prezentati si in alt mod decat cel pe care il stim noi din alte carti SF, sunt muult mai umani, iar actiunea si intamplarile ce se tin lant pe mine unul m-au facut sa nu pot lasa cartea din mana.
Daca sunteti in cautarea unui SF cu extraterestri putin mai umani, cu actiune, putin romance amestecat cu putina drama pe alocuri, eu zic ca „Eu sunt numarul patru” este una dintre multele carti care va vor satisface dorintele.

Si in final, as vrea sa va las un citat din carte, citat care sta oarecum la baza intregii carti, acesta aratandu-ne ca indiferent de cat de rea este situatia, exista intotdeauna un licar de speranta.

“Cand ai impresia ca totul e pierdut, ca totul e cumplit si sumbru, speranta continua sa existe, intotdeauna"

duminică, 20 iulie 2014

Nordic countries, lands of dreams

Poate va intrebati de ce am pus titlul in engleza si restul e scris in dulcele nostru grai. Ei bine, este foarte simplu: pur si simplu n-am avut alta idee. So, cum ar zice romanul: „Let get it started!”

Suntem in luna lui cuptor. Este vara, iar acest lucru a inceput in sfarsit sa se simta si pe meleagurile tarisoarei noastre. Dupa saptamani intregi de ploi, furtuni si alte chestiute total anormale pentru aceasta perioada din an, iata ca soarele incepe treptat sa isi faca simtita prezenta, incalzind totul in jur. Poate putin cam mult daca ma intrebati pe mine.....
Dupa cum poate ca ati intuit deja, nu sunt un mare fan al vremii extrem de calduroase. In general prefer iarna, cu destul de multa zapada si temperaturi extrem de scazute, sau anotimpuri precum primavara si de ce nu, toamna.
Si cum mi se intampla mie de obicei atunci cand sunt peste treizeci de grade, gandul imi zboara la.... tarile nordice. Si nu le prefer doar pentru climatul lor care este unul extrem de racoros, ci pentru toate lucrurile: incepand de la legislatie si disciplina, pana la mitologie, cultura si gastronomie. Aaa, da. Era sa uit sa mentionez limbile nordice. Desi suna la fel de incurcat ca olandeza, suedeza, daneza si norvegiana parca au ceva aparte.
Cand ma gandesc la tarile scandinave, primul lucru care imi trece prin minte este zapada. Nu iti prea poti imagina o astfel de tara fara asa ceva, nu? Nici n-ai putea. Sa admiri flora si fauna acestor tari, plimbandu-te prin padurile impodobite cu zapada, sa inspiri aerul acela iernatic trebuie sa fie o adevarata placere...
Mitologia este si ea foarte interesanta. Elfi, uriasi, zei care mai de care mai razbunatori, si o multime de invataminte despre oameni si lume, toate acestea se gasesc in aceasta mitologie de-a dreptul magnifica. Fiind putin mai sumbra, si fiind presarata cu fiinte total diferite fata de ceea ce cunoastem noi din mitologia greaca sau romana, lectura unor legende scandinave este un adevarat deliciu dupa parerea mea.
Din pacate, nu prea am reusit sa gasesc foarte multe povestiri sau legende pe aceasta tema. Inca mai caut....
O alta chestie care imi vine in minte este Craciunul, sau luna decembrie in general. Nordicii sunt renumiti pentru toate traditiile si dulciurile de iarna pe care le au, ca sa nu mai pomenim ca acolo isi are resedinta nimeni altcineva decat Mos Craciun...
So, miros de scortisoara, Craciun, iarna, ciocolata calda, reni, ceiut fierbinte.... N-ar suna tentant o vacanta de iarna petrecuta in una din aceste tari mirifice? Pentru mine suna chiar mai bine decat excelent!
Deci, cam asta a fost cu calatoria noastra imaginara pe teritoriul Europei de Nord. Acum haideti sa ne intoarcem la realitatea noastra extrem de... sufocanta.
See you soon!

miercuri, 2 iulie 2014

Lectura, lectura, lectura....

Salutare, si bine v-am gasit!
Dupa o absenta cam lunga ce-i drept, dar stiti si voi cum e: mai bine mai tarziu decat niciodata..... So, sa trecem la subiectul la care se refera postarea noastra, si anume lectura.....

Cand lecturam, ne transpunem in cu totul alte lumi, ce abia asteapta sa fie explorate. Ne imprietenim cu personaje noi, deseori disperam cand observam c-am terminat cartea si ne vom desparti de unele personaje de care chiar ne-am atasat, traim aceleasi emotii impreuna cu protagonistii. Toate aceste lucruri sunt elementele esentiale fara de care lectura n-ar mai fi.... lectura.
Ei bine, pentru ca e vacanta, pentru ca am spus "pa pa" tuturor acelor chestii presante numite teste, teze si teme, pentru ca este timp, m-am decis sa petrec mai mult timp in lumea cartilor, infruntand cine stie ce pericole nemaiintalnite... Dar, ce sa vezi? Cand am si eu mai mult timp la dispozitie, cartile ia-le de unde nu-s. Pur si simplu a devenit o mare provocare sa gasesti ceva care sa te prinda inca de la prima pagina, sa te captiveze. Pot sa jur ca in timpul scolii, cand aveam de invatat la cate ceva, se gaseau carti care mai de care mai atragatoare ce asteptau sa fie devorate. Cand aveam ceva de scris, situatia era mai alerta ori personajele erau intr-o situatie critica. Asta cred ca-i o alta lege a lecturii: totu' e mai interesant cand ai altceva de facut.
Acum insa, cauta, incearca vreo cinspe carti pana gasesti una buna, si apoi... apuca-te de citit.
Ca sa va fac o scurta prezentare a preferintelor mele in materie de citeala, genurile pe care le prefer sunt fantasy-ul, aventura si thrillerele. Nu zic ca cele clasice nu merg, ba chiar am avut unele carti care chiar m-au incantat nespus, dar ce sa faci? Parca tot astea fantasy ma tin mai mult in priza...
Ca autori preferati din sfera genului meu preferat ii putem mentiona pe J. R. R. Tolkien, C. S. Lewis,, Joseph Delaney, si multi altii.
Recent am citit "Fabrica de talente" de Alex Williams, iar momentan ma delectez cu "Aici, in taramul dragonilor" de James. A. Owen.
Acestea fiind spuse, eu va cam las, urandu-va lecturi cat mai placute, vacanta geniala sau orice altceva mai vreti voi.
See you!

joi, 13 martie 2014

Vine vine, primavara

A scrie sau a nu scrie..... Aceasta-i întrebarea... Că tot a început soarele sa-și facă apariția si prin țarișoara noastră, m-am gandit și eu cică sa răsar si eu precum firul ierbii pe aici prin blogosferă, că de 100 de ani tot zic că ma apuc. Da' de acum gata, suntem puși pe blogăreală, cu toată viteza inainte! În momentul ăsta nu prea am foarte multe de spus, decât ca ma bucur că în sfârșit, după o iarnă din aia cât toate zilele și săptămânile, urmată apoi de un inceput din ăla primăvăratic generos in ploi și toate cele, avem și noi parte de o vreme cât se poate de normală pentru perioada asta: 15 grade, soare, plimbăreală prin parc, floricele pe câmpii, etc. Mai sărbătorirăm și noi 1 martie, mai acordarăm puțintică atenție pe 8 (că na, așa se face), mai mâncarăm nițte mucenici ți iată cum o mare parte din farmecul primei luni de primăvară se duse precum gândul ți ca vântul. Mai așteptăm cu mare nerăbdare niste rezultate de la draguțele de simulări, doar doar or fi și ele acceptabile cât de cât. So, în final țin să vă spun ca voi posta de toate pentru toți pe aici, depinde de ce „dispozițiune” am si câta nebunie am la momentul respectiv. Nu cred că e nevoie sa va îngrijorați, de ultimul ingredient menționat mai sus dispun tot timpul din belțug, asa ca... Don’t worry, be happy! Hai, că nu mai trag de post-ul asta ca de elastic, cand o mai fi ceva de zis, zic, nimeni nu scapă! See you!