Uite secta, nu-i secta. Sau ce se întamplă când te apuci să discuţi cu prietenii pe teme religioase în timp ce te afli în metrou

Era una din acele zile în care scapi mai repede de la facultate, faţă de cum ieşi în mod obişnuit. Bucuroşi de această întâmplare fericită, eu împreună cu o colegă o pornirăm încet încet inspre metrou.
Nici n-ajungem noi bine pe peron, ca iată, metroul îşi face simţită prezenţa prin binecunoscutul său zgomot infernal.
Urcăm în metro, şi prin furnicarul ce este pricinuit de ora de vârf (nai exact ora 18) încercăm să ne găsim un loc.
După scanări amănunţite, reuşim să reperăm două locuri libere, pe care le-am şi „atacat”.

Odată teritoriul cucerit, probabil v-aţi fi aşteptat ca liniştea să se aştearnă, iar fiecare să îşi vadă de gândurile sale până ce vom ajunge la destinaţie, inclusiv eu.
Nici vorba de aşa ceva. Cum mie îmi place să discut pe tot felul de teme, taman acum ma loveşte pe mine inspiraţia sa vorbesc cu colega despre Religie.
Asa că, în timp ce metroul îşi vedea de al său drum, noi începurăm să discutăm despre împortanţa religiei in societate, cum Religia şi biserica sunt două instituţii oarecum diferite si ca n-ar trebui puse ambele în aceeasi oală etc.
În timp ce îmi susţineam părerea despre valabilitatea si aplicabilitatea învăţăturilor creştine în zilele noastre, tocmai când eram pe cale să formulez argumentul suprem, simt o bătaie pe umărul stâng, iar o voce feminină spunând:
-Ai grijă, ca te atrage-n sectă! Astea-s învaţături sectare!
În prima fracţiune de secundă, am rămas înmărmurit, încercând sa-mi pun puţina ordine în gânduri: „What, ce secta? Unde să ma atraga? Oi fi pomenind eu ceva contrar tradiţiilor ortodoxe de-a lungul conversaţiei si nu mi-am dat seama?” Colega mea, se afla si ea în aceeaşi dilemă.
Hotărât să elucidez acest mister, m-am întors către persoana cu pricina, zicând:
-Îmi cer scuze, dar nu prea îmi dau seama despre ce anume vorbiţi..... Noi vorbeam despre......
-Lasă, că ştiu eu! imi fu întreruptă explicaţia în mod brusc.
Şi eu aş fi curioasă să aflu unde anume am menţionat un lucru care sa aiba legatură cu vreo secta, sau ceva asemănător.
-Ştiu eu cum fac ei. Caută să te atragă, ca apoi să stoarcă bani de la tine! Replică doamna.
-Da, dar noi de fapt discutăm despre nişte lucruri de la facultate... Ştiti, diverse păreri, dezbateri pe care le-au avut diverse persoane.... Noi doar le analizam, le comparam si discutam puţin pe marginea lor, atâta tot. Reuşesc eu, într-un final să-mi duc explicaţia până la bun şfârşit.
-Da, dar să ai grijă. Că ei prin tot felul de cuvinte si explicaţii intelectuale reusesc să te prindă şi să te atragă în secta lor.
-Nu vă faceţi griji, staţi liniştită. Noi nici n-am avut măcar de gând sa discutăm despre aşa ceva.
-Şi să citeşti Biblia, acolo scrie tot!
-Mulţumesc mult pentru sfat. Biblia oricum o citesc, chiar mă relaxează şi îmi oferă un sentiment profun de pace interioară.

Metroul se apropia încet încet de a sa destinaţie, asa ca eu împreună cu colega incepurăm să ne îndreptăm incet către ieşire, cu mai mult sau mai puţin regret că am fost nevoiţi să incheiem acea.... conversaţie. În momentul in care am ieşit din metrou, am răsuflat uşurat.
Metroul se îndepărta usor, fiind parcă şi el mirat de mica discuţie ce tocmai a avut loc în interiorul său.
Iar eu, în timp ce mă îndreptam către suprafaţă, mă întrebam de ce trebuie să existe aşa mari diferenţe între confesiuni la nivel de individ încât să ne numim unii pe alţii sectari sau eretici. La urma urmei, la acelasi Dumnezeu ne închinăm cu toţii, fie că unii avem icoan sau nu.e Si ce-i mai împortant, fară supărare, dar cei de alte confesiuni, marea majoritate, au un obicei de a citi Cartea Sfântă aproape zilnic, faţă de unii ortodocşi ce se cred atotştiutori dar n-au deschis Biblia măcar o singură dată.

Cam asta se întâmplă când te apucă filosofatul, si pe deasupra te mai apuci sa discuţi pe teme religioase în metrou. Sau mă rog, chestia asta-i valabilă pentru orice mijloc de transport.
Voi aţi trecut printr-o experienţă similară? Dacă da, aştept comentariile voastre.

Să ne amintim totuşi, cat de umani putem fi....

Am să încep prin a spune că astăzi a fost o zi de-a dreptul minunată. Nu, nu s-a întâmplat nimic miraculos, nici n-am obţinut cine ştie ce premiu sau vreun alt lucru. A fost pur si simplu, o zi faină şi însorită, aşa cum este primăvara în mod normal. Şi, în mod normal, ar trebui să profităm cu toţii de astfel de momente. Cam aici voiam eu s-ajung de fapt....

Este foarte adevărat ca trăim intr-o eră a tehnologiei, o eră în care totul se derulează cu o viteză imposibil de imaginat, încât abia mai putem ţine pasul cu noile tendinţe in materie de modă, hrană, tehnologie etc.
Acest vârtej de informaţii, impreună cu interminabilele sarcini pe care le tot avem de îndeplinit, au început să ne cam prindă într-un fel de capcană, din care cu greu se mai poate ieşi. Iar această capcană nu-i nimic altceva decât minunata rutină de care ne tot plângem zi de zi, dar din nefericire cu mare greutate mai izbutim să ieşim din ea.
Cu toate acestea, „butonul de escape” se află undeva, acolo, aşteptând sa fie acţionat pentru un refresh binemeritat. Ce anume doresc să spun prin asta? De esti dormic să afli, citeste rândurile ce urmează, nu cred că vei regreta.

Asadar, menţionam in rândurile anterioare acel mic „buton” de evadare din rutină, acesta fiind nici mai mult, nici mai puţin decât..... RELAXAREA!
Prin relaxare nu mă refer doar la verbul „a sta” sau „a lenevi” (deşi nici asta nu e interzis dacă vă ajuta sa va destindeţi), ci orice activitate simţiti voi că vă face plăcere.
Este o zi senină şi însorită? Bucurati-vă din plin de ea! Mergeţi într-un parc, singuri, cu prietenii ori caţelul. Admiraţi copacii, cântecul păsărelelor, mireasma si cromatica florilor, staţi pe o bancă la discuţii cu prietenii, alergaţi, practicaţi orice sport vă face plăcere, destindeti-va!
Nici terasele nu-s de lepădat, cu atât mai fain fiind daca acestea servesc şi o îngheţată gustoasă.
Mie personal îmi priesc de minune plimbările in parc si in natură în general. Ca preferinţă în materie de parcuri ador herăstrăul, cu aleile lui spaţioase, cu pomii şi marea varietate de plante ce te anunţă imediat (prin miresmele răspândite în aer), că ai intrat pe teritoriul lor.. Ce sa mai spun de îngheţată, răcoarea lacului...... Daca doriti să experimentaţi cel puţin unul din aceste lucruri, acţionaţi acel mic buton de Escape şi cu siguranţă va veţi reîncarca din toate punctele de vedere.
Nici pentru zilele ploioase nu ducem lipsă de activitaţi: citiţi o carte bună, cântaţi la un instrument, savuraţi un ceai, ascultaţi muzică.

Mă opresc aici cu recomandările , căci activităţi poate găsi toată lumea dacă doreşte, un număr infinit aş indrăzni eu să spun. Doar timp să fie!
Şi că tot am pomenit cuvântul ăsta, „timp”.... Faceţi-va timp pentru activitaţile ce vă fac plăcere, măcar o dată pe săptămână. Fie că miroşiţi o floare, ciţiti ceva, vizitaţi un muzeu ori mergeţi in vizită la un prieten, toate aceste lucruri au menirea de a ne aduce aminte ca suntem incă oameni, că n-am devenit încă nişte roboţei, şi ca înca nu-i totul pierdut.
Timpul este pretios si nu în ultimul rând ireversibil, aşa că umpleti-l cu lucruri mici, ce vă fac să zâmbiţi. Vorba aceea: „Pic cu pic se face strop”.
În concluzie, nu mai pot spune decât atat: bucuraţi-vă din plin să fiţi oameni, şi aminţiti-vă că nu sunteţi niste automate Parcurile vă aşteaptă cu miresmele si pacea lor, carţile sunt nerăbdătoare sa va transporte intr-un infinit număr de lumi neexplorate până acum, şi câte şi mai câte...
ENJOY THE LIFE!!!

"Mila 2.0" - sau linia subtire dintre masinarie şi umanitate

Da, ştiu că multă vreme a mai trecut de când n-am mai aşternut ceva pe hârtie, fie ea si virtuală. Dar mai bine s-o faci mai târziu decât niciodată, nu? „Better than never”, cam asta îmi place mie să spun.
Ceea ce m-a inspirat şi m-a împins de-a binelea, mi-a dat aripi să revin din nou pe ale bloguletelor tărâmuri, a fost o carte citită recent.
Exact, v-aţi prins. În acest articol vom avea parte de o mică recenzie de carte, şi foarte posibil să mai avem şi altele pe viitor.
Destul cu introducerile, mai bine să încercăm a ne adânci în miezul acţiunii acum.

Titlu: „Mila 2.0”
Autor: Debra Briza
Anul apariţiei: 2013 (statele unite), 2016 (Romania)
Editura: Nemira
Număr pagini: 400

Se dă o adolescentă normală. Bine, poate nu chiar normală în intregime. Din cauza morţii tatălui ei, protagonista, care se numeşte Mila, este nevoită să se mute cu mama ei în Clearwater, un orăşel rural aflat în statul Minesota.
Toate bune şi frumoase, Mila încearcă să îşi revină din trauma provocată de moartea tatălui, dar un accident în care aceasta este implicată, reuşeşte să dea toată viaţa adolescentei peste cap, din nou....
Accidentul ar fi trebuit să îi fie fatal, sau s-o rănească măcar puţin. În schimb, protagonista nu simte absolut niciun fel de durere iar braţul ce tocmai fusese fracturat in accident nu sângerează absolut deloc.
Cu stufoare, fata află de la mama ei, sau putem spune... presupusa ei mamă, că ea este de fapt un android creat de către Armata Statelor Unite, pentru a fi folosită în misiunile de spionaj. Unul din oamenii de stiinţă de la laborator, care se întâmplă să fie chiar asa-zisa mama a fetei, o fură pe Mila, aceasta din urma devenind prea umană pentru a fi folosită în vreo astfel de misiune.
Din acest moment, de la aflarea adevărului, Mila trebuie sa se pazeasca de persoanele ce îi doresc răul, să-i protejeze pe cei la care ţine, şi nu în ultimul rând să accepte ceea ce este ea cu adevărat, totodată încercând sa îşi pastreze umanitatea.
Trebuie menţionat că Mila a fost construită în aşa manieră încât poate avea sentimente in aceeaşi masură în care le au şi oamenii, (aceste sentimente chiar cresc mai mult in intensitate decat au fost ele programate iniţial), poate simula toate funcţiile biologice cum ar fi respiraţia, bătaiile inimii şi asa mai departe. De asemenea, corpul ei a fost în asa fel conceput, încât nu îţi poţi da seama că ea este doar o maşinărie. Nici ea nu îşi da seama uneori de acest lucru..... Cât despre ce peripeţii are eroina, o să vă las pe voi să descoperiţi... Acum aş vrea să revin asupra a ceea ce m-a impresionat la această carte.

Suspans: avem din belşu; ritm alert: asemenea; protagonista si sentimentele ei bine conturate: Bingo! Aici voiam să ajung!
M-au impresionat extraordinar de mult momentele în care Mila încerca pe cât de mult posibil să isi ascundă partea de android, si să si-o scoata la iveală pe cea umană. Întrebarile existenţiale cum ar fi: „Cine sunt eu cu adevărat?”, „Este aceasta acţiune pe care eu o întreprind acum programată, la fel ca amintirile ce mi-au fost induse?”, „Este posibil cu adevărat sa fiu doar o masinarie?” mi s-au părut ca o căutare a eului, a eului ce s-a pierdut intre uman si masina....
Faptul că eroina se încăpăţâneaza să devină din ce in ce mai umană, în ciuda faptului că poate scana înprejurimile in doar 10 secunde, îşi poate proiecta o hartă GPS în mod instantaneu în interiorul proprie-i minţi, şi poate face praf o persoană doar cu o singură lovitură, m-au impresionat profund. Să încerci să fii altfel decât ai fost programat, sa iubeşti, să doreşti să trăieşti un avalgam de sentimente, să trăieşti o viaţă normală. Asta este ce îşi doreste eroina cărţii, un android, iar din nefericire, noi oamenii, am cam uitat să ne dorim aceste lucruri extrem de simple.
Da, cred ca până la urmă acesta este lucrul care m-a impresionat cel mai tare. Cum o maşină doreşte cu înflăcărare sa devină o fiinţă umană, şi reuseste acest lucru încet-încet, iar noi oamenii procedăm intocmai invers, devenind niste maşini distrugătoare, sau poate chiar mai rău.....
Sincer, ipoteza mea este urmatoarea:
Apocalipsa nu va veni atunci când maşinile se vor întoarce împotriva omului şi îl vor distruge. Nici vorbă de asa ceva.
Adevărata apocalipsă va veni atunci când androizi precum eroina noastră vor dori să devină umani, să aibă si ei un suflet. Iar cand acest lucru se va întâmpla, oamenii vor privi cu groază la propria decădere în care ei singuri s-au adus, iar niste simple „metale”, au un suflet infinit mai mare ca al lor. Da, asta da lovitură de graţie dată umanitaţii....
Recomand cu caldură această carte, şi astept cu nerăbdare părerile voastre după ce aţi terminat de lecturat.
Cartea poate fi comandată de pe Libraria online Libris,
Mai exact de Aici