Shadow and Bone, sau când cartea întâlneşte serialul

A trecut ceva vreme de când nu am mai recenzat vreo carte sau un serial. Nu e ca şi cum aş duce lipsa de material (în special în ceea ce priveşte cărţile), dar pur şi simplu nu am simţit nevoia să vorbesc despre ele. Dar cum în această lume apar tot felul de surprize, iată că astăzi nu o să vorbim despre o carte sau un serial. Nu, astăzi vom discuta despre ambele lucruri care sunt totuşi, unul şi acelaşi. Nu v-aţi prins? Vine acum şi explicaţia, fiţi pe fază.

 

Acum vreo şase ani si câteva luni, mai exact pe la început de 2015, descopeream Regatul Umbrelor, primul volum din „Trilogia Grisha”, de Leigh Bardugo. Lumea creată, personajele şi acţiunea m-au prins încă de la primele pagini, astfel încât nu cred că mai trebuie să menţionez faptul că am devorat şi următoarele două volume, imediat ce am făcut rost de ele. A fost una dintre puţinele serii în care deşi universul şi personajele sunt chestii fictive, care ţin de domeniul fantasticului, am avut impresia că tot ce am lecturat, de la acţiune, personaje şi decoruri chiar au existat undeva, cândva.

La ceva timp după ce am încheiat de lecturat aceste cărţi, a apărut si  duologia „Banda celor şase ciori”, o continuare la această serie, situată în acelaşi univers, dar cu personaje şi locaţii cu totul noi. Din nu ştiu care motiv obscur, nu am acordat aşa mare atenţie acestei continuări, până în momentul în care Netflix a lansat serialul „Shadow and Bone”, serial care urmăreşte acţiunea din „Trilogia Grisha”, dar aduce şi elemente din cea de a doua serie, îmbinându-ne într-un mod interesant.. Acela a fost momentul în care curiozitatea mea a facut „click”, şi m-am apucat în a lectura cărţile rămase, astfel încât să nu îmi iau vreun spoil în serial. N-am regretat deloc alegerea făcută, ba chiar mi-au fost întrecute toate aşteptările.

 

Cartea si serialul, îmbinare armonioasă şi acel ceva în plus

 

Trebuie să menţionez încă de la bun început că eu nu sunt un fan al serialelor făcute după cărţi. Fie acţiunea deviază de la firul narativ al cărţii (uneori aceasta nici nu mai are vreo legătură cu cartea), lipsesc sau sunt adaugate personaje care n-au ce căuta acolo, sau pur şi simplu imaginea regizorului nu corespunde absolut deloc cu imaginea pe care eu mi-am facut-o despre lumea creată de autor.

Ei bine, în cazul „Shadow and Bone” n-a fost cazul de vreo nemulţumire din cele enumerate în rândurile de mai sus.

 

Firul narativ este în ton cu cel din carte, doar ca apariţia protagoniştilor din cea de a două serie reuşeşte să îmbogăţească foarte mult povestea, aducând sare şi piper acţiunii. Iniţial mă gândeam că plasarea unor personaje care apar muult mai târziu după evenimentele din trilogie ar putea să dea peste cap povestea, dar nu este deloc cazul aici. Producătorii serialului, printre care se numără şi autoarea, au reuşit să încadreze personajele în povestea actuală, nestricând bucuria lecturării duologiei. Cu toate acestea, dacă nu aţi citit încă cea de a doua serie sau niciuna dintre ele, este posibil să vi se strice puţin bucuria lecturii dacă aveţi de gând să vă apucaţi de una din serii în viitorul apropiat. Cumva, prin introducerea acestor protagonişti, producătorii ne oferă, în special nouă, celor care am citit deja seriile, o aventură în plus şi perspective noi asupra acţiunii.

 

Mi-a plăcut foarte mult şi modul în care au fost redate personajele, Alina cu nesiguranţa ei de la început şi tot progresul care a urmat după,, Mal cu dovezile lui de curaj, Kaz care avea tot timpul o soluţie de rezervă pentru orice, sau Inej cu voinţa ei extraordinară, în ciuda trecutului extrem de traumatizant. Cu totii au personalităţile foarte bine conturate, si nu în ultimul rând, rămân  atât de fideli cărţii, încât am reuşit să retrăiesc anumite momente peste care am dat şi în carte, la un nivel la fel de intens.

 

S-a umblat puţin la originile Alinei, personajul principal, aici ea fiind pe jumatate Shuhana, dar nu pot spune că ăsta este un mare impediment, deşi mie personal mi-ar fi plăcut mai mult dacă ar fi avut aceleaşi origini ca în carte. Nu am absolut nicio problema cu această schimbare, dar parcă ceva e puţin nelalocul lui, cel puţin în primul episod, după care te obişnuieşti, nici nu se mai menţionează acest lucru de prea multe ori pe parcursul serialului.

 

Muzica, sunetul, recuzita, împreună cu toate  celelalte elemente descrise mai sus reusesc să te transpună de-a dreptul in universul creat de Leigh Bardugo.

 

Concluzie

 

Serialul este unul dintre puţinele văzute de mine care respectă direcţia cărţii, atât din punct de vedere narativ cât şi din punct de vedere al construirii personajelor, cât şi prin redarea cât mai detaliată a universului creat.

Recomand insistent să citiţi ambele serii înainte de a vedea serialul, deoarece vă puteţi lua spoil-uri destul de mari dacă nu aţi citit absolut niciuna din cărţi şi plănuiţi să faceţi acest lucru pe viitor. Şi nu recomand cărţile doar ca o pregătire pentru serial. Recomand cărţile oricărei persoane căreia îi plac personajele bine detaliate, lumi bine construite, şi o acţiune cu un caracter puţin mai diferit faţă de fantasy-ul cu care poate sunteţi obişnuiţi.

Voi ce părere aveţi, aţi văzut serialul? Cum vi s-a părut? În cazul în care aţi citit carţile, ce credeţi despre adaptarea celor de la netflix?

CONCURS! Sabia verii, de Rick Riordan

Salutare tuturor!
Că tot a venit primavara, şi pentru că sărbătorile se apropie încet încet, m-am gândit să organizez un mic concurs, aici pe blog.
Premiul constă într-un exemplar al Primului volum din seria „Magnus Chase si zeii din Asgaard”, Sabia Verii, scris de Rick Riordan.
Cartea a fost publicată la Editura Arthur, şi întâmplarea face ca eu să mai am încă un exemplar, care aşteaptă cu nerăbdare sa fie lecturat. Cartea este ambalată, nu s-a umblat deloc la ea. Din păcate am o problemă ciudată cu Blogger, si nu pot uploada pozele aici. Dacă totuşi vreţi să fiţi siguri de calitatea carţii, mă puteţi contacta pe Facebook, si vă pot arăta pozele cu cartea acolo.
Eu zic că este o carte numai bună pentru cititorul de Fantasy, sau pentru cineva ce vrea să se destindă puţin, citind o carte ce este spectaculos de amuzantă, dar totodata partea comică reuşind sa se împletească cu mitologia şi cu suspansul intr-un mod magnific.

Acum, să vedem ce trebuie să faceţi ca să obtineţi minunăţia asta de carte.
Dacă până acum pe aici pe blog eu am fost cel care a vorbit vrute si nevrute, acum este randul vostru s-o faceţi.
Din moment ce cartea este despre personaje şi locuri mitologice adaptate dupa structura lumii si societăţii moderne, va pun urmatoarea întrebare
Dacă aţi fi un zeu sau un erou din oricare mitologie, la alegerea voastra, ce personaj aţi fi? Ce v-a făcut să alegeţi tocmai acest personaj? Cum v-aţi folosi puterile pe care le-ati dobândit, pentru a îmbunătăţi traiul în societatea zilelor noastre? Ce aţi face pentru societate, pentru mediu, pentru planetă? Cum aţi ajuta?
Că bonus, puteţi adăuga de asemenea, in ce mod v-ar fi îmbunătăţită viata de zi cu zi? La şcoală, la facultate, la job etc.
Simtiti-vă să scrieţi cât de mult doriţi!
Cu cât mai amplu si mai argumentat este răspunsul, cu atât mai mari sunt şansele de câstig.
Totuşi, dacă puteţi rezuma totul doar la câteva cuvinte, chiar vă rog s-o făceţi. Nu de puţine ori s-a întâmplat ca alea două-trei cuvinte sa facă cât doua paragrafe.

Aşadar, e timpul să vedem în ce moduri îngenioase, îndrăzneţe sau amuzante ne pot ajuta personajele noastre cu ale lor superputeri.
Aştept comentariile voastre aici pe blog, comentarii care să aibă legatură cu tema specificată mai sus.
START!
Cel mai fain răspuns primeşte cartea, iar numele câştigătorului, impreună cu ideea câştigatoare vor fi postate pe blog.
Data limita până când puteţi trimite comentariile voastre este 12 aprilie 2016.
MULTA BAFTA!!!!!!

"Mila 2.0" - sau linia subtire dintre masinarie şi umanitate

Da, ştiu că multă vreme a mai trecut de când n-am mai aşternut ceva pe hârtie, fie ea si virtuală. Dar mai bine s-o faci mai târziu decât niciodată, nu? „Better than never”, cam asta îmi place mie să spun.
Ceea ce m-a inspirat şi m-a împins de-a binelea, mi-a dat aripi să revin din nou pe ale bloguletelor tărâmuri, a fost o carte citită recent.
Exact, v-aţi prins. În acest articol vom avea parte de o mică recenzie de carte, şi foarte posibil să mai avem şi altele pe viitor.
Destul cu introducerile, mai bine să încercăm a ne adânci în miezul acţiunii acum.

Titlu: „Mila 2.0”
Autor: Debra Briza
Anul apariţiei: 2013 (statele unite), 2016 (Romania)
Editura: Nemira
Număr pagini: 400

Se dă o adolescentă normală. Bine, poate nu chiar normală în intregime. Din cauza morţii tatălui ei, protagonista, care se numeşte Mila, este nevoită să se mute cu mama ei în Clearwater, un orăşel rural aflat în statul Minesota.
Toate bune şi frumoase, Mila încearcă să îşi revină din trauma provocată de moartea tatălui, dar un accident în care aceasta este implicată, reuşeşte să dea toată viaţa adolescentei peste cap, din nou....
Accidentul ar fi trebuit să îi fie fatal, sau s-o rănească măcar puţin. În schimb, protagonista nu simte absolut niciun fel de durere iar braţul ce tocmai fusese fracturat in accident nu sângerează absolut deloc.
Cu stufoare, fata află de la mama ei, sau putem spune... presupusa ei mamă, că ea este de fapt un android creat de către Armata Statelor Unite, pentru a fi folosită în misiunile de spionaj. Unul din oamenii de stiinţă de la laborator, care se întâmplă să fie chiar asa-zisa mama a fetei, o fură pe Mila, aceasta din urma devenind prea umană pentru a fi folosită în vreo astfel de misiune.
Din acest moment, de la aflarea adevărului, Mila trebuie sa se pazeasca de persoanele ce îi doresc răul, să-i protejeze pe cei la care ţine, şi nu în ultimul rând să accepte ceea ce este ea cu adevărat, totodată încercând sa îşi pastreze umanitatea.
Trebuie menţionat că Mila a fost construită în aşa manieră încât poate avea sentimente in aceeaşi masură în care le au şi oamenii, (aceste sentimente chiar cresc mai mult in intensitate decat au fost ele programate iniţial), poate simula toate funcţiile biologice cum ar fi respiraţia, bătaiile inimii şi asa mai departe. De asemenea, corpul ei a fost în asa fel conceput, încât nu îţi poţi da seama că ea este doar o maşinărie. Nici ea nu îşi da seama uneori de acest lucru..... Cât despre ce peripeţii are eroina, o să vă las pe voi să descoperiţi... Acum aş vrea să revin asupra a ceea ce m-a impresionat la această carte.

Suspans: avem din belşu; ritm alert: asemenea; protagonista si sentimentele ei bine conturate: Bingo! Aici voiam să ajung!
M-au impresionat extraordinar de mult momentele în care Mila încerca pe cât de mult posibil să isi ascundă partea de android, si să si-o scoata la iveală pe cea umană. Întrebarile existenţiale cum ar fi: „Cine sunt eu cu adevărat?”, „Este aceasta acţiune pe care eu o întreprind acum programată, la fel ca amintirile ce mi-au fost induse?”, „Este posibil cu adevărat sa fiu doar o masinarie?” mi s-au părut ca o căutare a eului, a eului ce s-a pierdut intre uman si masina....
Faptul că eroina se încăpăţâneaza să devină din ce in ce mai umană, în ciuda faptului că poate scana înprejurimile in doar 10 secunde, îşi poate proiecta o hartă GPS în mod instantaneu în interiorul proprie-i minţi, şi poate face praf o persoană doar cu o singură lovitură, m-au impresionat profund. Să încerci să fii altfel decât ai fost programat, sa iubeşti, să doreşti să trăieşti un avalgam de sentimente, să trăieşti o viaţă normală. Asta este ce îşi doreste eroina cărţii, un android, iar din nefericire, noi oamenii, am cam uitat să ne dorim aceste lucruri extrem de simple.
Da, cred ca până la urmă acesta este lucrul care m-a impresionat cel mai tare. Cum o maşină doreşte cu înflăcărare sa devină o fiinţă umană, şi reuseste acest lucru încet-încet, iar noi oamenii procedăm intocmai invers, devenind niste maşini distrugătoare, sau poate chiar mai rău.....
Sincer, ipoteza mea este urmatoarea:
Apocalipsa nu va veni atunci când maşinile se vor întoarce împotriva omului şi îl vor distruge. Nici vorbă de asa ceva.
Adevărata apocalipsă va veni atunci când androizi precum eroina noastră vor dori să devină umani, să aibă si ei un suflet. Iar cand acest lucru se va întâmpla, oamenii vor privi cu groază la propria decădere în care ei singuri s-au adus, iar niste simple „metale”, au un suflet infinit mai mare ca al lor. Da, asta da lovitură de graţie dată umanitaţii....
Recomand cu caldură această carte, şi astept cu nerăbdare părerile voastre după ce aţi terminat de lecturat.
Cartea poate fi comandată de pe Libraria online Libris,
Mai exact de Aici