întâmplări şi peripeţii cu un câine ghid in capitală, sau Cronicile unei săptămâni de excepţie - Partea I

Salutare tuturor!
În primul rând, vreau să îmi cer scuze pentru c-am absentat atât de mult timp pe aici, pe blog. Ştiţi şi voi cum e: daca n-ai despre ce vorbi, mai bine stai în banca ta.
În al doilea rând, săptămâna ce tocmai a trecut a fost una foarte încărcată dar si nemaipomenit de faină, iar despre această săptămână, chiar sunt lucruri ce cred eu, merită povestite.
Asadar, să începem cu începutul....

Cu o lună în urma, la Sibiu, am avut ocazia de a vedea o echipă foarte faină la treabă, si de a fi condus de către aceasta prin tot centrul Sibiului cât şi prin împrejurimi. Este vorba despre echipa formata din Paul, student la jurnalism, si Phantom , câinele său ghid.
Tot auzind de Angel Dog , un ONG din Satu Mare ce se ocupă cu creşterea, antrenarea si furnizarea de câini ghizi in Romania, am fost foarte curios ce tehnici folosesc, cum sunt antrenaţi, ce abilităţi au deprins, având în vedere că sunt fost utilizator de aşa ceva.
Tot ce pot spune este că perechea beneficiar-câine au făcut o treaba mai mult decât excelentă, aici văzându-se eforturile depuse atât de câtre asociaţie , cât şi de câine şi stăpân deopotrivă.
Cu ocazia unui proiect desfăşurat în Bucureşti, Paul si Phantom au decis să-mi întoarcă vizita săptămâna trecută. Iar ceea ce am văzut în aceste cinci zile, pe timpul şederii lor aici, pot spune că întăreşte, confirmă toate antrenamentele, pe durata acestor zile roadele muncii lor ieşind la maxim în evidenţă.

Ziua 1
Echipa minune işi face apariţia. Ziua ne-o petrecem în linişte pe la domiciliul lui subsemnatul, iar când seara se apropie, ne îndreptăm câtre proiect, la inceput insoţiţi fiind de câtre o a treia persoană (aşa ca pentru prima data). Pe stradă câinele merge exemplar, reuşind să conducă doi nevăzători (pe mine şi pe Paul) fără absolut nicio problemă. Patrupedul merge foarte liniştit, chiar dacă din partea stângă se mai aude cate un lătrat de câine, cerând cu orice preţ un răspuns din partea lui Phantom.
Ieşim de pe strada mea care este relativ liniştită, şi ajungem în bulevard. Zgomotul asurzitor, tipic Bucureştiului, nu perturbă deloc liniştea câinelui. Acesta se opreşte la fiecare denivelare sau bordură, găşeste intrarea la metrou, începe să coboare cu atenţie scările, oprindu-se la începutul fiecărui rând de trepte, semnalizând că da, acolo este ceva iar tu , cel ghidat trebuie sa fii atent.
În timp ce aşteptăm metroul, câinele asteaptă liniştit în poziţie de şez, lucrul pe care îl face şi pe parcursul călătoriei. Tot in timpul călătoriei cu metroul, la comanda lui Paul, Phantom a reuşit să ne găsească două locuri libere în trenul aglomerat, iar când i-a fost semnalat că trebuie să găsească uşa pentru a coborî, n-a dat greşi absolut deloc.
De la metrou suntem preluaţi de către o organizatoare a proiectului, iar drumul până la destinaţie se desfaşoară fără incidente.
Pe timpul cât noi am avut de muncă la proiect, Phantom stătea culcat şi ne privea cu ce ne indeletniceam, fără a se misca din locul în care a fost pus, exceptând cazul în care i se dadea comandă de către stăpân să execute acest lucru.
La plecare, jumătate din drum am fost însoţiţi de către câteva persoane de la proiect, iar cealaltă jumătate, ne-am decis s-o parcurgem singuri, fără a mai apela la cineva de acasă, ca doar-l aveam pe Phantom, nu?
Ei bine, se pare c-am avut dreptate. L-am avut pe Phantom şi asta a fost mai mult decât suficient. La ieşirea de la metrou, atât personalul de acolo cât şi trecătorii, s-au oferit să ne ajute îndicându-ne direcţiile pe unde am putea s-o luăm.
Când am ajuns la suprafaţă, Phantom era cât de cât familiarizat cu locurile din zona unde locuiesc, eu de asemenea, deci găşirea locuinţei n-a constituit o dificultate pentru niciunul dintre noi.
După o zi plină de experienţe faine,, am putut spune în cele din urmă,„Casa, dulce, casa”

În cazul în care vreţi sa fiţi la zi cu activitatea desfăşurată de către asociaţie, Aici aveti pagina de Facebook Angel Dog

Cred ca ar fi cazul să mă opresc aici, pentru a nu vă plictişi. Aceasta primă parte este putin lipsită de acţiune, deoarece am vrut să ilustrez în această postare, cam ceea ce ştie un câine ghid să facă, exemplificând totodată. Vom continua să vorbim despre zilele ce au urmat in articolele viitoare, unde veţi găşi tot felul de întâmplări amuzante, anumite incidente ce trebuie povestite şi subliniate etc, aşa că rămâneţi pe fază!

VA URMA...

Avem un câştigător!

După ce am aşteptat aproape doua săptămâni, după ce comentariile au fost numărate, comparate si analizate, se pare ca avem un câştigător al concursului ce tocmai s-a încheiat.
Câştigătorului volumului „Sabia Verii”, de Rick Riordan este Andrei Gama.
Mi-a plăcut optiunea referitoare la zeul pe care l-a ales, cât şi motivul pentru care a a facut această alegere.
„Îmi e greu să aleg dar cred ca aş vrea să fiu Thoth, zeul egiptean al timpului, scrisului,cifrelor, aritmeticii, matematicii şi al înţelepciunii (sper ca nu am uitat nimic ). Le-aş da oamenilor mai multă înţelepciune.În rest le cam folosesc pe toate oamenii însă nu neapărat într-un mod foarte înţelept. Mai mult nu aş interveni pentru că oamenii sunt înzestraţi cu tot ce le trebuie ca să schimbe lumea în bine. Oamenii trebuie doar să conştientizeze ce putere au şi să înceapă să o folosească în slujba binelui colectiv.”
Felicitari câştigătorului, si sperăm să ne citim din nou aici pe blog cu postări proaspete, şi de ce nu, dacă vă fi posibil, să mai avem parte de astfel de concursuri cât mai des cu putinţă.
Un paşte luminat să aveţi!

CONCURS! Sabia verii, de Rick Riordan

Salutare tuturor!
Că tot a venit primavara, şi pentru că sărbătorile se apropie încet încet, m-am gândit să organizez un mic concurs, aici pe blog.
Premiul constă într-un exemplar al Primului volum din seria „Magnus Chase si zeii din Asgaard”, Sabia Verii, scris de Rick Riordan.
Cartea a fost publicată la Editura Arthur, şi întâmplarea face ca eu să mai am încă un exemplar, care aşteaptă cu nerăbdare sa fie lecturat. Cartea este ambalată, nu s-a umblat deloc la ea. Din păcate am o problemă ciudată cu Blogger, si nu pot uploada pozele aici. Dacă totuşi vreţi să fiţi siguri de calitatea carţii, mă puteţi contacta pe Facebook, si vă pot arăta pozele cu cartea acolo.
Eu zic că este o carte numai bună pentru cititorul de Fantasy, sau pentru cineva ce vrea să se destindă puţin, citind o carte ce este spectaculos de amuzantă, dar totodata partea comică reuşind sa se împletească cu mitologia şi cu suspansul intr-un mod magnific.

Acum, să vedem ce trebuie să faceţi ca să obtineţi minunăţia asta de carte.
Dacă până acum pe aici pe blog eu am fost cel care a vorbit vrute si nevrute, acum este randul vostru s-o faceţi.
Din moment ce cartea este despre personaje şi locuri mitologice adaptate dupa structura lumii si societăţii moderne, va pun urmatoarea întrebare
Dacă aţi fi un zeu sau un erou din oricare mitologie, la alegerea voastra, ce personaj aţi fi? Ce v-a făcut să alegeţi tocmai acest personaj? Cum v-aţi folosi puterile pe care le-ati dobândit, pentru a îmbunătăţi traiul în societatea zilelor noastre? Ce aţi face pentru societate, pentru mediu, pentru planetă? Cum aţi ajuta?
Că bonus, puteţi adăuga de asemenea, in ce mod v-ar fi îmbunătăţită viata de zi cu zi? La şcoală, la facultate, la job etc.
Simtiti-vă să scrieţi cât de mult doriţi!
Cu cât mai amplu si mai argumentat este răspunsul, cu atât mai mari sunt şansele de câstig.
Totuşi, dacă puteţi rezuma totul doar la câteva cuvinte, chiar vă rog s-o făceţi. Nu de puţine ori s-a întâmplat ca alea două-trei cuvinte sa facă cât doua paragrafe.

Aşadar, e timpul să vedem în ce moduri îngenioase, îndrăzneţe sau amuzante ne pot ajuta personajele noastre cu ale lor superputeri.
Aştept comentariile voastre aici pe blog, comentarii care să aibă legatură cu tema specificată mai sus.
START!
Cel mai fain răspuns primeşte cartea, iar numele câştigătorului, impreună cu ideea câştigatoare vor fi postate pe blog.
Data limita până când puteţi trimite comentariile voastre este 12 aprilie 2016.
MULTA BAFTA!!!!!!

câteva cuvinte despre vârstă, si micile bucurii ale vieţii în raport cu aceasta

Nu de puţine ori am avut ocazia să aud că vârsta , sau ca să fim puţin mai exacţi, înaintarea în vârstă, trebuie musai să ne înfluenţeze preferinţele, modul de trai, micile bucurii ale vieţii etc. Despre ce vreau să vorbesc, totuşi? Fiţi pe fază, că acum începem....
De multe ori am auzit spunându-se: „La vârsta pe care o ai tu mai citeşti aşa ceva?”, „Cum te mai poţi uita la chestiile astea?”, „Încă te mai joci jocuri video?” Eu, pentru toate întrebările astea am un singur răspuns, plus o intrebare, dacă îmi permiteţi: „Da, pot citi ce vreau, mă uit la ceea ce îmi face plăcere, ma îndeletnicesc cu ceea ce mă face să mă simt bine, indiferent de vârstă . Până la urma, de ce nu?”
Discutam cu ceva timp în urmă cu o cunoştinta. Şi tot discutând noi, am ajuns si la subiectul maturităţii. Cum, din punctul de vedere al acelei persoane, o data cu împlinirea vârstei de 18 ani, toţi munţii cad pe noi şi nimic nu va mai fi la fel.
Cei ce mă cunoaşteţi cât de cât, puteţi ghici că nu m-am putut abţine s-o contrez pe acea persoană, şi pe bună dreptate. Persoana cu pricina susţinea faptul ca din moment ce ai împlinit o anumită vârstă, nu este bine, nu se cade cu nicio formă să mai întreprinzi anumite acţiuni de care te bucurai atât de tare în copilarie sau atunci când erai mai tânăr.
Cum mie îmi plac discuţiile complexe si detaliate, m-am gândit să întreb cum îşi susţine punctul de vedere. Evident că răspunsul la întrebarea mea s-a bazat pe anumiti factori ce vin din exterior. Mai exact, mi s-a răspuns ca poţi fi considerat de-a dreptul imatur de catre oamenii din jurul tău, dacă te-ai mai juca una alta din când în când, daca ai mai citi cate un basm ori o carte Fantasy sau orice altceva din sfera asta, sau dacă ai urmări o animaţie cateodată, de orice fel ar fi aceasta. O, să nu uit: cândd eşti adult, (adică din momentul în care ai împlinit 18 ani), efectiv nu mai ai timp de astfel de lucruri; absolut deloc, cu niciun chip.
Drept răspuns la acest argument, am formulat, cu mult calm, urmatoarea construcţie: Nu este imposibil absolut deloc, pentru că altfel eu nu îmi explic cum de pot face toate aceste lucruri, oricând îţi poti găsi timp pentru o chestie că asta.
Să recapitulăm, deci: citesc atât cărţi aşa-zis concepute pentru publicul matur, cât şi cele pentru copii; ma mai joc câte ceva din când în când; şi chiar mă uit la cate o animaţie dacă aceasta chiar ma prinde. Deci da, chiar fac toate aceste lucruri, şi nu îmi este teamă s-o recunosc, face parte din mine, iar noi ca oameni trebuie să fim împăcaţi cu propria persoană, nu?
Să fim serioşi. După ce că viaţa este atât de aglomerată, deseori plină de obstacole, de ce mai simtim noi nevoia să ne îngrădim singuri, deseori să ne luăm singuri din bucuriile ce ne mai ajută să evadăm din cotidian si care ne dau un refresh din când in când? O să ne dea şeful afara daca în timpul liber citim cate o povestioară pentru a ne delecta, dar la muncă ne facem treaba excelent? Vă spun eu, asta nu o să se întâmple dacă le faceţi pe toate în mod echilbrat, la locul şi momentul potrivit.
Oameni buni, faceţi ceea ce vă oferă fericire, ori de câte ori aveţi ocazia: citiţi ce vreţi, când vreţi; săriţi coarda, jucati-vă pe Nintendo, uitati-vă la „Tom si Jerry” sau orice altceva vă mai doreşte sufletul. Căci toate acestea sunt acele lucruri mărunte, in nonconformitate cu vârsta dupa spusele unora, dar fără de care nu ai avea energia necesară să continui a face paşii aceia îmenşi, să duci cu succes la îndeplinire tot ceea ce ti-ai promis.
Voi ce părere aveţi? Este musai ca înaintarea în vârstă, împlinirea unui anumit număr de ani, sa pună stop cu orice preţ anumitor lucruri, activităţi care ne fac plăcere şi ne sunt benefice?

Cântece magice pentru un decembrie mirific. Un mic top al cântecelor preferate

Salutare tuturor! Ce mai faceţi? Cum mai sunteţi? Gata de sărbători ? Pregătirile-s în toi? In aer se simte deja miros de vacanţă , oriunde te-ai afla, fie ca eşti la şcoală, facultate sau serviciu, peste tot ne simtim invăluiţi de febra sărbătorilor.
Deoarece sărbătorile n-ar fi sărbatori fără a fi întâmpinate cu muzică specifică, m-am gândit să fac un mic top al cântecelor mele preferate legate de această perioadă. Melodiile nu vor avea o anumita ordine, acestea fiind pur si simplu alese aleatoriu. In lista de mai jos se vor regăsi atât cântece din repertoriul internaţional, cât şi din cel autohton. Aşadar, acestea fiind spuse, luaţi-vă o ceaşcă cu o licoare caldă, pregăti-vă playlist-urile, faceţi-vă comozi in sanie si, să purcedem la drum!

1. Wonda Shepard – Silver Bells

Cântecul ăsta mi-a plăcut din prima clipă în care l-am auzit. Instrumentaţia, vocea, versurile, toate acestea înglobate reuşesc sa te transpună în magia Crăciunului, să o simţi, s-o percepi cu toate simţurile.. Dacă nu mă înşel, cântecul face parte si din coloana sonoră a unui serial TV.

2. Dean Martin – Let it snow

Tradiţionalul „Let it snow” îl ascult de obicei când îşi face apariţia prima zăpadă. Parcă nu-i moment mai bun ca acela să strigi din tot sufletul „Let it snow, let it snow, let it snow!”

3. Blackmore’s Night – I saw three ships

Cântecul ăsta l-am descoperit cam pe vremea asta, acum vreo doi ani în timp ce navigam pe ale netului valuri în căutare de cântece noi. Ador instrumentaţia, ofera aşa, o tentă de medieval, iar dacă mai adaugăm şi câteva versuri referitoare la sărbatoarea pe care cu toţii o aşteptăm, e de-a dreptul.... magic!

4. The Supremes – Little Bright Star

Din categoria „Oldies but goldies”.. Pe acesta l-am descoperit acum o săptămână, iar linia melodică si versurile au reuşit să mă cucerească încă de la prima audiţie..

5. Narcisa Suciu – Cerul şi Pământul

Colind românesc, îngeri, voce faină, instrumentaţie pe masură, intr-un cuvânt, mirific! Ţin minte că l-am cântat cu nişte amici in urmă cu câţiva ani când am luat parte la nişte evenimente dedicate Crăciunului.



Mă gândeam să mai adaug alte colinde româneşti, dar cred că pe cele clasice, in interpretarea clasicilor cântăreţi, le cunoaşteţi deja. Daca aveţi vreun cântec sau mai multe ce credeţi că merită menţionat aici, nu vă sfiiţi să vă exprimaţi sugesţiile printr-un comment.
Voi ce cântece preferaţi să ascultaţi în această perioada? Care-s favoritele voastre?

Blog cu miros de zăpadă, sau când magia sarbatorilor iese la iveală

Vine iarna, bine-mi pare.... Şi sa ştiţi că aşa şi este, chiar îmi pare nespus de bine
Dintre toate anotimpurile, iarna se numără printre favoritele mele. Este primul pe lista, şi cred eu, aşa vă rămâne şi în anii ce vor urma.
Magia sărbătorilor, temperaturile scăzute, colindele, aromele de ciocolată caldă, scorţişoară si orice altceva mai este specific acestui sezon, toate aceste lucruri mă fac să mă bucur din plin de tot ceea ce este frumos in jurul nostru

Iată că a venit şi întâi decembrie, asadar prima zi de iarnă ne bate la uşă, in acelaşi timp cu ea, toată lumea începe să simtă, fiecare in felul ei, farmecul acestei perioade mirifice.
Eu personal în această perioadă încep să ascult colinde într-o veselie (fie că sunt autohtone sau de peste hotare), mă înteresez de orice are legatură cu sărbătorile, de la decoraţiuni, dulciuri etc, până la cărţi, filme şi muzică.

Tocmai de aceea, inspirat de alţi bloggeri fiind, m-am gândit sa dau si eu startul acestei perioade de vis, chiar aici pe blog.

În funcţie de timp, inspiraţie şi material disponibil, voi încerca să postez lucruri ce tin de aceasta perioadă. De la recomandări de muzică specifică sărbătorilor, evenimente interesante la care am luat parte, recomandări de cărţi cu miros de sărbătoare, precum şi diverse amintiri faine legate de plăcutele clipe ale acestei luni petrecute cu ani in urma, dar şi alte lucruri, voi încercă să le strâng pe toate de-a lungul acestui decembrie luminos.
Ideea este că prea multă negativitate, stres şi agitaţie apare în această perioadă, cand ar trebui să se întâmple exact contrariul. Eu voi încerca, pe cât posibil, să scot la lumină cât mai multe momente frumoase, pozitive, magice or amuzante ale lui decembrie.

Aşadar, cu şperanţa că înspiraţia nu mă vă părăşi, vă aştept pe aici in zilele şi săptămânile ce vor urma.
Vă urez tuturor să aveţi parte de un decembrie magic, minunat, şi sa nu uităm: La mulţi ani, România!

Cinci cărţi pe care le-am abandonat din diverse motive

Lectura constituie mai mult ca sigur o bună modalitate de a evada pe alte tărâmuri, de a asimila cunoştinte noi, de a ne îmbunătăţi vocabularul, şi cine ştie câte alte lucruri ne mai pot oferi cărţile . Cu toate acestea, deseori lectura poate deveni un chin, facându-ne să ne lăsăm păgubaşi, fie din pricina stilului greoi al autorului, fie ca ceea ce autorul scrie nu se potriveşte cu gusturile noastre, sau fie pentru ca lecturarea acelei carţi ne.... sperie.
Da, aţi auzit bine, unii autori chiar au talentul de a te băga-n sperieţi fără să îţi dai seama. Iar atunci cand o faci, ei bine.... nu-i prea placut....

Tot amintindu-mi de istoricul lecturilor din anii precedenţi, m-am gândit sa fac o listă cu carţile abandonate dintr-un motiv sau altul.
Fără alte comentarii, haideţi să pătrundem puţin în aceasta parte a istoricului meu literar.

1. „Apocalipsa” – Stephen King

Ţin minte ca am început sa citesc cartea asta într-o frumoasă vacanţă de vară, mai exact intre clasele a noua şi a zecea. Curios din fire (cum aş putea fi eu altfel), m-am hotărât să încerc să lecturez ceva horror. Eram curios ce poate face un autor să te sperie în aşa măsură, precum îmi povesteau mie alţii.
Ei bine, cartea mi s-a părut inofensivă la început. Doar la început..... Dupa o lectură mai îndelungată am început sa am tot felul de senzaţii ciudate, nelinişte, sentiment de panică. Tot tacâmul, ce să mai.
Cartea nu este pentru cei slabi de îngeri. AI acolo descrieri macabre, (şi când spun macabru, mă refer aici la descrieri făcute la cel mai înalt nivel), personaje de-a dreptul sadice, un rău ce pare sa domnească pretutindeni. Nu, chiar nu o recomand celor ce nu-s fani horror.
Nu cred ca trebuie să mai spun c-am dat cartea aia cât colo. Şi nici că îi voi mai da vreodată o şansă. NEVER. Noroc c-am făcut terapie cu „Eragon” a doua zi, că o primisem de la cineva taman la momentul potrivit.

2. „Marile speranţe” – Charles Dickens

Citind „Oliver Twist” si „Un colind de Craciun”, chiar aveam.... mari speranţe de la cartea asta. Vreau să spun ca citind doua cărţi scrise de acelaşi autor, te ataşezi de stilul lui, şi te gândeşti că şi următoarele cărţi să fie la fel, sau aproximativ la fel de ok.
Din păcate, n-a fost să fie. Cartea a început tare, tare frumos, dar după un timp personajul principal mi-a devenit extrem de antipatic, acţiunea curgea cu încetinitorul şi parcă nimic nu se mai întâmpla pe acolo.
Am abandonat cartea la jumatate. Nu stiu dacă o voi relua cândva. Poate că da, poate că nu.....

3. „Mizerabilii” – Victor Hugo

Am început să citesc această carte la recomandarile multor persoane. Şi da, recomandările, aşteptările mele şi ceea ce această capodopera are de oferit au fost in deplină concordanţă.
Această carte, săraca, am intrerupt-o de mai multe ori (cred ca asta este cam a treia sau a patra), o dată pentru că ajunsesem într-un punct în care părea că nu mai conteneşte să descrie nobilimea acelor vremuri, si celelalte întreruperi se datoreaza altor cărţi ce au avut o prioritate mai mare pe lista mea de lecturi.
Cu siguranţă voi relua lecturarea acestei cărţi, stilul lui Hugo este pur si simplu, magic.

4. „Jane Eyre” – Charlotte Bronte

O altă capodoperă clasică de care m-am apucat cu drag, şi în mare mi-a plăcut foarte, foarte mult. Pe la jumătatea cărţii parca ceva anume a început să cam... scârţâie, deşi nu prea pot exprima exact ce anume. Pur şi simplu am simtit că între mine şi acea carte nu mai există nicio conecsiune.
Poate dacă o voi relua puţin mai târziu, o voi putea duce la capăt. Aşadar, s-o adăugăm pe listă lecturilor ce necesită a doua şansă.

5. „La Medeleni” – Ionel Teodoreanu

Ce pot să spun despre această carte? Nimic altceva decât c-a reuşit sa-mi provoace un mare şoc, o mare dezamăgire, şi asta tocmai în ultima parte a trilogiei.
După ce am cunoscut fiecare personaj în parte, după ce le-am învăţat toate comportamentele, felul lor de a fi, in ultimul volum autorul parcă a decis să le schimbe complet. Pur şi simplu, n-am mai putut-o recunoaşte pe Olguţa din celelalte volume, nici pe Dănuţ, nici pe Monica. Parcă şi stilul autorului a devenit foarte rigid, nu mai era acea naraţiune care curgea si te ungea pe suflet.
De dragul vremurilor în care m-am apucat de primele două volume, de dragul acelor amintiri plăcute, voi relua cartea în viitorul apropiat, si sper eu, o voi şi duce la bun sfârşit.

Voi ce cărţi ati abandonat si de ce? Care este pricina abandonului? Mai doriţi să le reluaţi cândva în viitor?