Să ne amintim totuşi, cat de umani putem fi....

Am să încep prin a spune că astăzi a fost o zi de-a dreptul minunată. Nu, nu s-a întâmplat nimic miraculos, nici n-am obţinut cine ştie ce premiu sau vreun alt lucru. A fost pur si simplu, o zi faină şi însorită, aşa cum este primăvara în mod normal. Şi, în mod normal, ar trebui să profităm cu toţii de astfel de momente. Cam aici voiam eu s-ajung de fapt....

Este foarte adevărat ca trăim intr-o eră a tehnologiei, o eră în care totul se derulează cu o viteză imposibil de imaginat, încât abia mai putem ţine pasul cu noile tendinţe in materie de modă, hrană, tehnologie etc.
Acest vârtej de informaţii, impreună cu interminabilele sarcini pe care le tot avem de îndeplinit, au început să ne cam prindă într-un fel de capcană, din care cu greu se mai poate ieşi. Iar această capcană nu-i nimic altceva decât minunata rutină de care ne tot plângem zi de zi, dar din nefericire cu mare greutate mai izbutim să ieşim din ea.
Cu toate acestea, „butonul de escape” se află undeva, acolo, aşteptând sa fie acţionat pentru un refresh binemeritat. Ce anume doresc să spun prin asta? De esti dormic să afli, citeste rândurile ce urmează, nu cred că vei regreta.

Asadar, menţionam in rândurile anterioare acel mic „buton” de evadare din rutină, acesta fiind nici mai mult, nici mai puţin decât..... RELAXAREA!
Prin relaxare nu mă refer doar la verbul „a sta” sau „a lenevi” (deşi nici asta nu e interzis dacă vă ajuta sa va destindeţi), ci orice activitate simţiti voi că vă face plăcere.
Este o zi senină şi însorită? Bucurati-vă din plin de ea! Mergeţi într-un parc, singuri, cu prietenii ori caţelul. Admiraţi copacii, cântecul păsărelelor, mireasma si cromatica florilor, staţi pe o bancă la discuţii cu prietenii, alergaţi, practicaţi orice sport vă face plăcere, destindeti-va!
Nici terasele nu-s de lepădat, cu atât mai fain fiind daca acestea servesc şi o îngheţată gustoasă.
Mie personal îmi priesc de minune plimbările in parc si in natură în general. Ca preferinţă în materie de parcuri ador herăstrăul, cu aleile lui spaţioase, cu pomii şi marea varietate de plante ce te anunţă imediat (prin miresmele răspândite în aer), că ai intrat pe teritoriul lor.. Ce sa mai spun de îngheţată, răcoarea lacului...... Daca doriti să experimentaţi cel puţin unul din aceste lucruri, acţionaţi acel mic buton de Escape şi cu siguranţă va veţi reîncarca din toate punctele de vedere.
Nici pentru zilele ploioase nu ducem lipsă de activitaţi: citiţi o carte bună, cântaţi la un instrument, savuraţi un ceai, ascultaţi muzică.

Mă opresc aici cu recomandările , căci activităţi poate găsi toată lumea dacă doreşte, un număr infinit aş indrăzni eu să spun. Doar timp să fie!
Şi că tot am pomenit cuvântul ăsta, „timp”.... Faceţi-va timp pentru activitaţile ce vă fac plăcere, măcar o dată pe săptămână. Fie că miroşiţi o floare, ciţiti ceva, vizitaţi un muzeu ori mergeţi in vizită la un prieten, toate aceste lucruri au menirea de a ne aduce aminte ca suntem incă oameni, că n-am devenit încă nişte roboţei, şi ca înca nu-i totul pierdut.
Timpul este pretios si nu în ultimul rând ireversibil, aşa că umpleti-l cu lucruri mici, ce vă fac să zâmbiţi. Vorba aceea: „Pic cu pic se face strop”.
În concluzie, nu mai pot spune decât atat: bucuraţi-vă din plin să fiţi oameni, şi aminţiti-vă că nu sunteţi niste automate Parcurile vă aşteaptă cu miresmele si pacea lor, carţile sunt nerăbdătoare sa va transporte intr-un infinit număr de lumi neexplorate până acum, şi câte şi mai câte...
ENJOY THE LIFE!!!

"Mila 2.0" - sau linia subtire dintre masinarie şi umanitate

Da, ştiu că multă vreme a mai trecut de când n-am mai aşternut ceva pe hârtie, fie ea si virtuală. Dar mai bine s-o faci mai târziu decât niciodată, nu? „Better than never”, cam asta îmi place mie să spun.
Ceea ce m-a inspirat şi m-a împins de-a binelea, mi-a dat aripi să revin din nou pe ale bloguletelor tărâmuri, a fost o carte citită recent.
Exact, v-aţi prins. În acest articol vom avea parte de o mică recenzie de carte, şi foarte posibil să mai avem şi altele pe viitor.
Destul cu introducerile, mai bine să încercăm a ne adânci în miezul acţiunii acum.

Titlu: „Mila 2.0”
Autor: Debra Briza
Anul apariţiei: 2013 (statele unite), 2016 (Romania)
Editura: Nemira
Număr pagini: 400

Se dă o adolescentă normală. Bine, poate nu chiar normală în intregime. Din cauza morţii tatălui ei, protagonista, care se numeşte Mila, este nevoită să se mute cu mama ei în Clearwater, un orăşel rural aflat în statul Minesota.
Toate bune şi frumoase, Mila încearcă să îşi revină din trauma provocată de moartea tatălui, dar un accident în care aceasta este implicată, reuşeşte să dea toată viaţa adolescentei peste cap, din nou....
Accidentul ar fi trebuit să îi fie fatal, sau s-o rănească măcar puţin. În schimb, protagonista nu simte absolut niciun fel de durere iar braţul ce tocmai fusese fracturat in accident nu sângerează absolut deloc.
Cu stufoare, fata află de la mama ei, sau putem spune... presupusa ei mamă, că ea este de fapt un android creat de către Armata Statelor Unite, pentru a fi folosită în misiunile de spionaj. Unul din oamenii de stiinţă de la laborator, care se întâmplă să fie chiar asa-zisa mama a fetei, o fură pe Mila, aceasta din urma devenind prea umană pentru a fi folosită în vreo astfel de misiune.
Din acest moment, de la aflarea adevărului, Mila trebuie sa se pazeasca de persoanele ce îi doresc răul, să-i protejeze pe cei la care ţine, şi nu în ultimul rând să accepte ceea ce este ea cu adevărat, totodată încercând sa îşi pastreze umanitatea.
Trebuie menţionat că Mila a fost construită în aşa manieră încât poate avea sentimente in aceeaşi masură în care le au şi oamenii, (aceste sentimente chiar cresc mai mult in intensitate decat au fost ele programate iniţial), poate simula toate funcţiile biologice cum ar fi respiraţia, bătaiile inimii şi asa mai departe. De asemenea, corpul ei a fost în asa fel conceput, încât nu îţi poţi da seama că ea este doar o maşinărie. Nici ea nu îşi da seama uneori de acest lucru..... Cât despre ce peripeţii are eroina, o să vă las pe voi să descoperiţi... Acum aş vrea să revin asupra a ceea ce m-a impresionat la această carte.

Suspans: avem din belşu; ritm alert: asemenea; protagonista si sentimentele ei bine conturate: Bingo! Aici voiam să ajung!
M-au impresionat extraordinar de mult momentele în care Mila încerca pe cât de mult posibil să isi ascundă partea de android, si să si-o scoata la iveală pe cea umană. Întrebarile existenţiale cum ar fi: „Cine sunt eu cu adevărat?”, „Este aceasta acţiune pe care eu o întreprind acum programată, la fel ca amintirile ce mi-au fost induse?”, „Este posibil cu adevărat sa fiu doar o masinarie?” mi s-au părut ca o căutare a eului, a eului ce s-a pierdut intre uman si masina....
Faptul că eroina se încăpăţâneaza să devină din ce in ce mai umană, în ciuda faptului că poate scana înprejurimile in doar 10 secunde, îşi poate proiecta o hartă GPS în mod instantaneu în interiorul proprie-i minţi, şi poate face praf o persoană doar cu o singură lovitură, m-au impresionat profund. Să încerci să fii altfel decât ai fost programat, sa iubeşti, să doreşti să trăieşti un avalgam de sentimente, să trăieşti o viaţă normală. Asta este ce îşi doreste eroina cărţii, un android, iar din nefericire, noi oamenii, am cam uitat să ne dorim aceste lucruri extrem de simple.
Da, cred ca până la urmă acesta este lucrul care m-a impresionat cel mai tare. Cum o maşină doreşte cu înflăcărare sa devină o fiinţă umană, şi reuseste acest lucru încet-încet, iar noi oamenii procedăm intocmai invers, devenind niste maşini distrugătoare, sau poate chiar mai rău.....
Sincer, ipoteza mea este urmatoarea:
Apocalipsa nu va veni atunci când maşinile se vor întoarce împotriva omului şi îl vor distruge. Nici vorbă de asa ceva.
Adevărata apocalipsă va veni atunci când androizi precum eroina noastră vor dori să devină umani, să aibă si ei un suflet. Iar cand acest lucru se va întâmpla, oamenii vor privi cu groază la propria decădere în care ei singuri s-au adus, iar niste simple „metale”, au un suflet infinit mai mare ca al lor. Da, asta da lovitură de graţie dată umanitaţii....
Recomand cu caldură această carte, şi astept cu nerăbdare părerile voastre după ce aţi terminat de lecturat.
Cartea poate fi comandată de pe Libraria online Libris,
Mai exact de Aici

Si iata ca au mai trecut patru ani....

Iată, că s-au mai scurs incă patru ani. Patru ani de şcoală, patru ani ce mi-au oferit fel de fel de experienţe, unele plăcute, altele mai puţin plăcute, dar e clar că fiecare dintre acestea a avut rolul de a mă învăţa câte ceva.

Patru ani s-au dus iute precum gândul sau ca vântul. Da, da, ştiu prea bine ca asta-i veche, dar în cazul meu, precum si în cazul altora, impresia lăsată de trecerea timpului cam asta este......
Am mai trecut eu printr-o aştfel de experienţă, la finalul clasei a VIII-a, şi trebuie să recunosc că mă cam încearcă aproape cam aceleaşi sentimente, doar puţin schimbate, pe ici, pe colo.
Un lucru este cert, cel puţin pentru mine, dar sunt sigur că şi pentru mulţi dintre voi+: Când termini un anumit ciclu, fie el primar, gimnazial, liceal sau universitar, tinzi sa arunci o privire înapoi, si să revezi incet incet, toate peripeţiile prin care ai trecut de-a lungul anilor.

Când eram în clasa a IX-a, calea către ultimul an de liceu mi se părea una enorm de lungă. Nu spun ca mi s-ar fi părut grea, imposibil de parcurs sau alte chestii asemănatoare, cât ca mă gândeam ca mai e multă vreme până acel ultim an va veni.
Şi totuşi, amarnic m-am mai înşelat. Trecând prin o mulţime de lectii utile, teste, teze, momente memorabile alături de colegi şi profesori, teze, activitaţi si câte si mai câte, constati cu stufoare că au trecut doi ani, apoi trei, şi in final, iată-ne in clasa a XII-a, la fix o lună distanţă de bac. Iar acum istoria se repetă oarecum, gandindu-mă in faţa, la ciclul universitar ce va sa vină în octombrie...... Dar un lucru este cert acum: sunt sută la sută sigur ca oricat de lung ţi s-ar părea drumul pe care urmează să-l apuci, cu siguranţă in momentul în care te vei adapta, anii pur si simplu vor zbura pe lânga tine cu o viteza năucitoare.

Aşadar, cei care sunt încă in clasele 5-8, sau în anii de liceu, ori în cei de facultate, îi sfatuiesc să savureze din plin fiece moment, deoarece oricat de aiurea ni s-ar părea materia X, profesorul Y ori colegul Z, toate astea se vor sfârşi la un moment dat, iar când oamenii işi dau seama ca acel lucru s-a şfârşit, realizează ca toate acele lucruri considerate de ei aiurea, au dus la formarea personalitatii lor in mod mai mult sau mai puţin direct, astfel tot ce era deranjant este privit cu aceeasi melancolie si nostalgie, la fel cum sunt privite si amintirile plăcute.

Până una alta, eu v-am lăsat, si orice ati face, bucuraţi-va de fiecare clipa, fie ea bună sau mai puţin bună, fie ca sunteti la şcoală ori la facultă, pentru ca acesti ani nu asteapta, ci trec ca fulgerul, lasând in urma lor fel de fel de amintiri placute, ce ne încalzesc sufletele in momentele în care noi le accesăm.

S-aveti spor în toate!

Pagini cu suflet pentru fiecare!

Lectura este acel lucru minunat ce ne deschide nenumaratele cai catre cunoastere, si mai ales catre lumi neexplorate pana acum.
Stiu ca veti zice ca ati mai auzit expresia asta de o mie de ori pana acum, dar totusi este 100% adevarata. Din nefericire insa, tot mai putine persoane cauta sa acceseze aceste „porti” numite carti, prin intermediul carora pot patrunde adanc in minunatele taine ale universului nostru, sau de ce nu , in alte universuri cu totul noi...

Dar pentru a raspandi vestea despre aceste „porti magice”, este nevoie de persoane care au explorat in lung si-n lat cararile nesfarsite ale acestei lumi vaste a cartilor.
Iata ca din fericire avem doua astfel de „exploratoare” neinfricate, pe Lissa si pe
exploratoare ce s-au decis sa ofere tuturor ce inca n-au patruns inca misterele lecturii, cheitele de aur cu care pot deschide aceste „porti” magice.. Dar pentru a darui aceste cheite in numar cat mai mare, cele doua „exploratoare” au nevoie de ajutorul vostru, pentru ca bineinteles, voi cei care gasiti in lectura un mijloc de a va relaxa, voi cei care ati avut ocazia sa va intalniti cu micul Oliver Twist, cu celebrii hobiti care au facut tot posibilul sa distruga inelul aducator de necazuri, voi cei care faceti din lectura o pasiune, sunteti de asemenea niste mari exploratori ce au puterea de a schimba ceva.

Asa cum spuneam mai sus, cele doua fete sunt hotarate sa le ofere tuturor aceste „cheite”, acest lucru fiind posibil prin intermediul unui proiect pus la cale chiar de catre ele.
Proiectul isi propune sa promoveze lectura in cat mai multe moduri: distribuirea anumitor carti in scoli, distribuirea unor semne de carte frumos realizate prin diferite locuri (cum ar fi Mall-uri sau parcuri), si de ce nu, mici discursuri care sa aiba ca scop incurajarea tinerilor sa isi deschida mintea si sufletul catre taramul plin de vraja al cunoasterii.
Voi puteti ajuta acest proiect vorbind despre el prietenilor, colegilor, rudelor. Moduri de a raspandi aceste informatii exista, slava Domnului. Fie prin simpla comunicare face to face, fie prin nenumaratele cai ale internetului, cine doreste poate ajuta la promovarea acestui proiect care isi propune sa aduca o schimbare cat de mica in aceasta tara.

Deci, doar cu ajutorul vostru putem ajuta acest proiect sa prinda viata si sa se extinda. Doar cu ajutorul altor „exploratori” neobositi asa ca voi, putem sa le oferim si altora sansa de a incerca savoarea de neconfundat a lecturii.
Prin intermediul acesteia ne putem identifica cu diferitele personaje, astfel reusind sa ne privim pe noi insine ca-ntr-o oglinda, reusind sa ne corectam greselile.
Dupa parerea mea lectura este un lucru care n-ar trebui sa lipseasca nimanui, deoarece acest cuvant, „lectura”, inrameaza multe alte cuvinte: imaginatie, ascensiune intelectuala si sociala, explorare, cunoastere, si am mai putea mentiona multe alte cuvinte,, dar prefer sa ma opresc aici.

Asadar, datorita tuturor acestor mentionate anterior sunt de parere ca acest proiect chiar trebuie promovat cat mai mult. Pentru ca merita. Pentru ca cele doua initiatoare si toti cei care se implica doresc sa aduca o schimbare in bine. Pentru ca doar asa le putem arata si celorlalti cum este sa explorezi lumi nenumarate si nemarginite, si precum un cautator de comori, sa cauti in interiorul acestor lumi nenumaratele bijuterii ale cunoasterii.

Pun mai jos link-ul catre postarea de pe blogul Lissei, unde veti putea afla mai multe amanunte despre proiect:
http://welovethesimplelife12.blogspot.ro/2014/08/raspuns-la-scrisoarea-lui-tudor-chirila.html

"Eu sunt numarul patru", de Pictacus Lore

Am auzit de o multime de ori de cartea asta. Tot de atatea ori am si evitat-o. Nu stiu de ce, parca titlul cartii pur si simplu nu-mi trezea nici un interes. Ma gandeam ca o fi una din cartile alea cu fel de fel de semnificatii si simboluri pe care trebuie sa le descifrezi cu ajutorul lupei. Ei bine, la fel cum mi s-a intamplat si cu alte carti, m-am inselat amarnic. Nu-i in zadar acel sfat celebru: „Sa nu judeci o carte dupa coperta” (in cazul meu dupa titlu)
Cartea face parte dintr-o serie numita „Mostenirile Lorienului”, la noi in tara publicandu-se doar trei volume pana acum: „Eu sunt numarul patru”, „Puterea celor sase” si „Lupta celor noua”.
Deci, sa n-o mai lungim si sa vedem despre ce este vorba.....

Lorienul, o planeta mult mai mica decat pamantul, a fost distrusa aproape in intregime de catre mogadorieni, o specie de extraterestri ce si-au distrus propria planeta datorita neglijentei lor. Din Din pricina ca Lorienul era singura planeta din apropierea mogadorienilor ce putea fi locuibila, acestia se hotarasc s-o invadeze.
Dupa lupte grele ce s-au dat intre mogadorieni si locuitorii Lorienului, acestia din urma recurg la ultima solutie: trimit 9 dintre cei mai tineri lorici pe pamant alaturi de niste tutori numiti cepani, pentru a-si dezvolta abilitatile si a-i infrunta pe mogadorieni intr-o buna zi.
Asupra celor noua a fost aruncata o vraja, astfel ca ei nu pot fi ucisi decat in ordinea numerelor lor. Dupa ce primii trei sunt ucisi, numarul patru, alaturi de tutorele lui, trebuie sa se deplaseze din loc in loc, sa-si schimbe identitatile, locuinta, sa faca tot ce este posibil pentru a li se pierde urma.
Intr-un final, numarul patru ajunge in oraselul Paradise, un loc ce promite multa liniste si pace dupa o lunga perioada in care cei doi locuitori ai Lorienului au fost nevoiti sa fuga si sa se ascunda in fiecare moment.
Cum se va descurca numarul patru in noul oras, cum va reusi sa se integreze incercand sa se comporte ca orice pusti normal de varsta lui, cum se va imprieteni cu diversele persoane de acolo si cum vor decurge lucrurile cu mogadorienii veti putea afla doar daca cititi cartea.

Mie unul chiar mi-a placut cartea, cu toate ca n-are cine ce descrieri sotisficate sau mai stiu eu ce, si astept cu nerabdare sa ma apuc de urmatorul volum. Mi-a placut ca extraterestrii ne sunt prezentati si in alt mod decat cel pe care il stim noi din alte carti SF, sunt muult mai umani, iar actiunea si intamplarile ce se tin lant pe mine unul m-au facut sa nu pot lasa cartea din mana.
Daca sunteti in cautarea unui SF cu extraterestri putin mai umani, cu actiune, putin romance amestecat cu putina drama pe alocuri, eu zic ca „Eu sunt numarul patru” este una dintre multele carti care va vor satisface dorintele.

Si in final, as vrea sa va las un citat din carte, citat care sta oarecum la baza intregii carti, acesta aratandu-ne ca indiferent de cat de rea este situatia, exista intotdeauna un licar de speranta.

“Cand ai impresia ca totul e pierdut, ca totul e cumplit si sumbru, speranta continua sa existe, intotdeauna"

Nordic countries, lands of dreams

Poate va intrebati de ce am pus titlul in engleza si restul e scris in dulcele nostru grai. Ei bine, este foarte simplu: pur si simplu n-am avut alta idee. So, cum ar zice romanul: „Let get it started!”

Suntem in luna lui cuptor. Este vara, iar acest lucru a inceput in sfarsit sa se simta si pe meleagurile tarisoarei noastre. Dupa saptamani intregi de ploi, furtuni si alte chestiute total anormale pentru aceasta perioada din an, iata ca soarele incepe treptat sa isi faca simtita prezenta, incalzind totul in jur. Poate putin cam mult daca ma intrebati pe mine.....
Dupa cum poate ca ati intuit deja, nu sunt un mare fan al vremii extrem de calduroase. In general prefer iarna, cu destul de multa zapada si temperaturi extrem de scazute, sau anotimpuri precum primavara si de ce nu, toamna.
Si cum mi se intampla mie de obicei atunci cand sunt peste treizeci de grade, gandul imi zboara la.... tarile nordice. Si nu le prefer doar pentru climatul lor care este unul extrem de racoros, ci pentru toate lucrurile: incepand de la legislatie si disciplina, pana la mitologie, cultura si gastronomie. Aaa, da. Era sa uit sa mentionez limbile nordice. Desi suna la fel de incurcat ca olandeza, suedeza, daneza si norvegiana parca au ceva aparte.
Cand ma gandesc la tarile scandinave, primul lucru care imi trece prin minte este zapada. Nu iti prea poti imagina o astfel de tara fara asa ceva, nu? Nici n-ai putea. Sa admiri flora si fauna acestor tari, plimbandu-te prin padurile impodobite cu zapada, sa inspiri aerul acela iernatic trebuie sa fie o adevarata placere...
Mitologia este si ea foarte interesanta. Elfi, uriasi, zei care mai de care mai razbunatori, si o multime de invataminte despre oameni si lume, toate acestea se gasesc in aceasta mitologie de-a dreptul magnifica. Fiind putin mai sumbra, si fiind presarata cu fiinte total diferite fata de ceea ce cunoastem noi din mitologia greaca sau romana, lectura unor legende scandinave este un adevarat deliciu dupa parerea mea.
Din pacate, nu prea am reusit sa gasesc foarte multe povestiri sau legende pe aceasta tema. Inca mai caut....
O alta chestie care imi vine in minte este Craciunul, sau luna decembrie in general. Nordicii sunt renumiti pentru toate traditiile si dulciurile de iarna pe care le au, ca sa nu mai pomenim ca acolo isi are resedinta nimeni altcineva decat Mos Craciun...
So, miros de scortisoara, Craciun, iarna, ciocolata calda, reni, ceiut fierbinte.... N-ar suna tentant o vacanta de iarna petrecuta in una din aceste tari mirifice? Pentru mine suna chiar mai bine decat excelent!
Deci, cam asta a fost cu calatoria noastra imaginara pe teritoriul Europei de Nord. Acum haideti sa ne intoarcem la realitatea noastra extrem de... sufocanta.
See you soon!

Lectura, lectura, lectura....

Salutare, si bine v-am gasit!
Dupa o absenta cam lunga ce-i drept, dar stiti si voi cum e: mai bine mai tarziu decat niciodata..... So, sa trecem la subiectul la care se refera postarea noastra, si anume lectura.....

Cand lecturam, ne transpunem in cu totul alte lumi, ce abia asteapta sa fie explorate. Ne imprietenim cu personaje noi, deseori disperam cand observam c-am terminat cartea si ne vom desparti de unele personaje de care chiar ne-am atasat, traim aceleasi emotii impreuna cu protagonistii. Toate aceste lucruri sunt elementele esentiale fara de care lectura n-ar mai fi.... lectura.
Ei bine, pentru ca e vacanta, pentru ca am spus "pa pa" tuturor acelor chestii presante numite teste, teze si teme, pentru ca este timp, m-am decis sa petrec mai mult timp in lumea cartilor, infruntand cine stie ce pericole nemaiintalnite... Dar, ce sa vezi? Cand am si eu mai mult timp la dispozitie, cartile ia-le de unde nu-s. Pur si simplu a devenit o mare provocare sa gasesti ceva care sa te prinda inca de la prima pagina, sa te captiveze. Pot sa jur ca in timpul scolii, cand aveam de invatat la cate ceva, se gaseau carti care mai de care mai atragatoare ce asteptau sa fie devorate. Cand aveam ceva de scris, situatia era mai alerta ori personajele erau intr-o situatie critica. Asta cred ca-i o alta lege a lecturii: totu' e mai interesant cand ai altceva de facut.
Acum insa, cauta, incearca vreo cinspe carti pana gasesti una buna, si apoi... apuca-te de citit.
Ca sa va fac o scurta prezentare a preferintelor mele in materie de citeala, genurile pe care le prefer sunt fantasy-ul, aventura si thrillerele. Nu zic ca cele clasice nu merg, ba chiar am avut unele carti care chiar m-au incantat nespus, dar ce sa faci? Parca tot astea fantasy ma tin mai mult in priza...
Ca autori preferati din sfera genului meu preferat ii putem mentiona pe J. R. R. Tolkien, C. S. Lewis,, Joseph Delaney, si multi altii.
Recent am citit "Fabrica de talente" de Alex Williams, iar momentan ma delectez cu "Aici, in taramul dragonilor" de James. A. Owen.
Acestea fiind spuse, eu va cam las, urandu-va lecturi cat mai placute, vacanta geniala sau orice altceva mai vreti voi.
See you!